Fericitul Pius Albert, un păstor după inima lui Cristos
21.09.2015, Roma (Catholica) - Sâmbătă, 19 septembrie 2015, în Italia, la San Miniato, a avut loc beatificarea Episcopului Pius Albert del Corona (1837-1912), din Ordinul Fraților Predicatori. Episcop de San Miniato, Pius Albert a fondat Congregația Surorile Dominicane ale Duhului Sfânt. În calitatea de trimis al Papei la Sfânta Liturghie de beatificare, Cardinalul Angelo Amato care, în prealabil, a acordat un interviu pentru Radio Vatican, a prezentat un medalion spiritual al Fericitului dominican.
„Fericitul Pius Albert s-a născut la Livorno, în data de 5 iulie 1837, într-o familie de negustori. Era un copil cu o inteligență vie, foarte activ dar și evlavios în același timp. A primit formarea umană și religioasă într-o școală gestionată de părinții barnabiți. Iubea studiul, la școală evidențiindu-se prin simplitatea ce caracterizează de obicei persoanele inteligente. A fost printre primii care s-au înscris la Conferințele Sfântului Vincențiu pentru a ajuta familiile sărace și a le oferi educație religioasă.”
„Simțindu-se chemat la viața consacrată, tânărul Pius avea să îmbrace haina călugărească a fraților dominicani la 1 februarie 1855. Distingându-se prin extraordinarele calități intelectuale și morale, și-a completat formarea filosofică și teologică în bine-cunoscuta mănăstire florentină Sfântul Marcu, fiind sfințit preot la 5 februarie 1860. Pr. Pius Del Corona s-a dedicat imediat și cu un tot mai mare succes predicării, confesiunilor, direcțiunii spirituale și predării teologiei dogmatice.”
În privința fondării de către pr. Pius Albert a Congregației Surorile Dominicane ale Duhului Sfânt, Cardinalul Amato a istorisit: „Impresionat de viața de credință a Sfintei Paolo, discipola Sfântului Ieronim, care – împreună cu însoțitoarele ei – s-a retras într-o mănăstire de pe colina romană Aventin pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, tânărul Pius Albert s-a gândit să fondeze o operă similară. Ajutat de Elena Bonaguidi, a fondat inițial Așezământul Piatra, pentru studierea Sfintei Scripturi și pentru educația morală și religioasă a tinerelor. Acea operă a reprezentat începutul unei noi congregații.”
Despre misiunea lui episcopală, Cardinalul Amato a spus: „În 1874, a fost numit Episcop Coadjutor al Diecezei de San Miniato. Sfințirea episcopală a avut loc în biserica Sfântul Apolinarie, în data de 3 ianuarie 1875. Fericitul Pius Albert a avut o deosebită atenție față de formarea seminariștilor; vizita parohiile, spovedea, predica și ducea o asiduă luptă împotriva blasfemiei. Câteodată, în timpul vizitelor pastorale, stătea la scaunul de Spovadă de la patru dimineața până la miezul nopții, cu scurte pauze. Se străduia totodată să le explice credincioșilor ritualul Sfintei Liturghii. În scrisorile pastorale insista mult asupra necesității rugăciunii, considerată un instrument sigur de întărire a credinței. Printre eforturile apostolice se număra și promovarea Institutului Surorilor Dominicane, pe care l-a fondat.”
„De asemenea, s-a implicat mult în bătălia împotriva ideologiilor atee și anticreștine. De aceea, îi îndemna pe credincioși și pe preoți să răspândească educația religioasă ca antidot împotriva falșilor maeștri. S-a implicat în numeroase inițiative pentru promovarea catolicilor în viața publică, la nivel social, motiv pentru care a fondat Societatea de Ajutor Reciproc, pentru sprijinirea muncitorilor în caz de necesitate și pentru promovarea cunoașterii și apărării drepturilor și îndatoririlor lor. De asemenea, a fondat Societatea Catolică Feminină Promotoare de Fapte Bune, ale cărei scopuri erau caritative, liturgice și de educație în spiritul vieții de familiei.
În 1907, consumat de boală și osteneli, Mons. del Corona s-a retras de la conducerea Diecezei de San Miniato. A murit la 15 august 1912, în faimă de sfințenie, la Florența, în Așezământul Piatra, pe care-l fondase cu mulți ani în urmă, asistat de fiicele sale spirituale, Surorile Dominicane ale Duhului Sfânt. „Martorii sunt de acord în a susține că Mons. Del Corona era admirabil în exercitarea virtuților creștine, pe care le-a trăit într-un mod ieșit din comun. Existența sa virtuoasă era cunoscută tuturor, ca și existența sa orientată cu totul spre sfințenie, demonstrând a fi un adevărat păstor de suflete, demn de primele secole de creștinism. Fericitul Pius Del Corona a fost un păstor care, după cum spune Sfântul Grigore cel Mare, dialoga cu Dumnezeu fără să-i uite pe oameni și dialoga cu oamenii fără să-l uite pe Dumnezeu.
