Papa Francisc: indiferența îl dezgustă pe Dumnezeu

26.11.2015, Nairobi (Catholica) - Papa Francisc a lăsat la o parte discursul pregătit pentru întâlnirea cu preoții, persoanele consacrate și seminariștii din Kenya, spunându-le că dacă ceva îl dezgustă pe Dumnezeu, este atitudinea de indiferență. A oferit și unele sfaturi practice, precum păstrarea Domnului în centrul vieților lor prin rugăciune și Sacramente, subliniind că Biserica nu este o afacere, ci mai degrabă un mister care caută să îi slujească pe ceilalți.

„Amintiți-vă de Isus Cristos răstignit. Când un preot sau un consacrat uită de Cristos răstignit, vai de acea persoană. A căzut într-un păcat urât, un păcat pe care Dumnezeu îl detestă, care îl face pe Domnul să vomite”, a spus Pontiful pe 26 noiembrie. „A căzut în păcatul indiferenței, al stării călduțe. Dragi preoți și persoane consacrate, fiți atenți să nu cădeți în păcatul indiferenței.” Întâlnirea Pontifului cu preoții, persoanele consacrate și seminariștii din Diecezele Kenyei a avut loc pe terenul de sport al Școlii Sf. Maria din Nairobi, pe 26 noiembrie, prima zi plină petrecută în continentul african, urmând în agendă Uganda și Republica Centrafricană.

Înainte de discursul său, Papa Francisc a ascultat intervențiile Episcopului Anthony Ireri Mukobo, Vicar Apostolic de Isiolo și președintele comisiei pentru cler și consacrați a Conferinței Episcopale Kenyene, precum și a sr. Michael Marie Rottinghaus, de la Asociația Comunităților de Surori din Kenya (AOSK). Ambii i-au mulțumit Papei pentru Anul Vieții Consacrate, deschis pe 30 noiembrie 2014, și care se va închide pe 2 februarie 2016. Pontiful a vorbit liber, în spaniolă, Mons. Mark Miles oferind traducerea simultană în engleză.

Reflecția a început de la faptul că „Domnul v-a ales pe voi toți, ne-a ales pe noi toți”, începându-și lucrarea cu fiecare „din ziua în care ne-a văzut în Botez”. În Evanghelie sunt unii care au dorit să îl urmeze pe Isus, dar li s-a spus nu. Urmarea Domnului pe calea preoției și a vieții consacrate înseamnă „că trebuie să treci prin poartă, iar poarta este Cristos”. Când oamenii încearcă să intre „pe fereastră”, ca cei din Evanghelie, nu este bine, explicându-le celor prezenți ce să facă dacă văd pe cineva care încearcă să trăiască vocația consacrată dar nu are una: „îmbrățișați-l și explicați-i că este mai bine să plece”. „Este mai bine pentru ei să plece, deoarece munca ce nu începe cu Domnul Isus nu se va sfârși bine.” Făcând așa, îl ajuți pe respectivul să înțeleagă ce înseamnă a fi chemat și ales de Dumnezeu.

A vorbit apoi despre cei care nu știu de ce Dumnezeu îi cheamă, dar o simt în inima lor. Aceștia „trebuie să fie liniștiți, deoarece Domnul îi va face să înțeleagă”. A avertizat însă împotriva celor cu chemare adevărată, dar influențați de dorința de putere. A amintit de mama lui Iacob și Ioan, care a cerut poziții de frunte pentru fiii ei, la dreapta și la stânga Domnului. „Există ispita de a-l urma pe Domnul din ambiție, ambiția de bani, ambiția de putere”, a explicat Papa, subliniind că fiecare persoană poate să spună probabil că i-au trecut prin minte astfel de ispite. La alții „s-a sădit în inimă”, dar în urmarea lui Isus „nu există loc de ambiție sau bogăție sau la a fi important pentru lume”.

„Vă spun serios acestea, deoarece Biserica pe care o știm nu este o afacere, nu este un ONG. Biserica este un mister, misterul privirii lui Cristos asupra fiecăruia dintre noi, a celor care spun că îl urmează.” Papa a spus că prin chemare Isus „nu ne canonizează”, ci ne cere să slujim așa păcătoși cum suntem. Arătând spre apostoli, a observat că Evanghelia ne spune doar de unul care a plâns: Petru, care a înțeles că este un păcătos care l-a trădat pe Domnul. „Dar apoi Isus l-a făcut Papă. Cine îl înțelege pe Isus? Este un mister. Nu vă opriți din plâns”, a spus el, adăugând că atunci când lacrimile preotului sau persoanei consacrate se uscă „ceva nu este bine”.

Sfântul Părinte a vorbit apoi despre importanța rugăciunii în viața preotului sau persoanei consacrate, explicând că atunci când se opresc din rugăciune, „sufletele lor devine ofilite și veștejite ca smochinele uscate. Sunt urâte. Nu sunt atractive. Sufletul unui preot sau consacrat care nu se roagă este un suflet urât. Îmi cer iertare, dar așa stau lucrurile.” A subliniat și importanța unei atitudini de slujire, în special față de săraci, copii și bătrâni. S-a declarat impresionat de persoanele ce își petrec viața lucrând într-un spital sau într-o misiune. Acești oameni „îi slujesc pe ceilalți și nu se lasă serviți de alții”. A încheiat mulțumindu-le celor prezenți „pentru urmarea lui Isus, pentru fiecare moment când vă simțiți păcătoși, pentru fiecare dovadă de tandrețe pe care o arătați celor nevoiași. Vă mulțumesc pentru toate acele momente când ați ajutat o persoană să moară în pace. Vă mulțumesc că dați speranță vieții. Vă mulțumesc că vă lăsați iertați, ajutați și corectați.”