Pr. Anselm Grün: Un Papă care știe unde să meargă, puternic în valori și aproape de ceilalți
08.06.2025, Roma (Catholica) - „Papa Leon al XIV-lea nu a căutat vizibilitate. A ales prezența discretă.” Pentru pr. Anselm Grün, călugăr benedictin și autor de referință pentru lumea spirituală contemporană, noul Pontif indică o direcție clară: a face spațiu esențialului. „În orice formă autentică de autoritate, a ști să te dai la o parte este un act sănătos”, afirmă el. În tăcere, explică el, învățăm să ascultăm ceea ce contează. De acolo se nasc cuvinte capabile să atingă cu adevărat, astăzi mai mult ca oricând, într-un timp copleșit de prea multe cuvinte.
– Pr. Grün, în primele zile ale pontificatului, Papa Leon al XIV-lea a ales o formă de comunicare reținută: tăcere profundă, puține cuvinte, gesturi simple, dar expresive. Se poate vorbi despre o „spiritualitate de a se da la o parte”?
– Papa Leon nu a vrut să se reprezinte pe sine însuși. A fost pur și simplu prezent. A se da la o parte este ceva sănătos pentru orice autoritate. Se percepe că nu se pune în centru, ci în liniște se deschide ascultării a ceea ce este esențial. Și din acea tăcere reies cuvinte care reușesc să atingă cu adevărat persoanele. Tocmai aceste cuvinte sobre reprezintă un mesaj important pentru noi astăzi, pentru că trăim scufundați într-o avalanșă de cuvinte.
– Numele ales nu era utilizat de peste un secol. Evocă forță interioară, vigilență, dar și continuitate și tradiție eclezială. Ce semnificație spirituală poate avea astăzi un nume așa de încărcat de istorie?
– Numele Leon exprimă curaj și claritate. Leul știe ce vrea. Este și simbol de loialitate și de atenție față de relații. Prin urmare, imaginea leului este potrivită pentru un Papă care știe unde vrea să meargă, care este capabil să ducă înainte ceea ce consideră corect, dar care, în același timp, dă mare valoare raportului cu persoanele. Dacă mă uit la istorie, mă gândesc la doi Pontifi: Leon cel Mare, care a fost un mare teolog și, în același timp, l-a înfruntat cu curaj pe regele hunilor Attila, oferind și un semnal politic. Și apoi Leon al XIII-lea, care a scris prima enciclică socială. Dreptatea într-o lume globalizată este cu siguranță o preocupare și pentru noul Papă.
– Printre cuvintele cele mai frecvente în această primă lună este „grija”: față de celălalt, față de comunitate, față de creație. Ați scris texte importante despre arta de a avea grijă, ca drum spiritual și uman. Recunoașteți în această insistență a Papei o intuiție autentică pentru îndrumarea spirituală astăzi?
– Grija față de persoane – dar și față de natură – se naște din iubirea pentru ceea ce trăiește. Și se exprimă într-o compasiune profundă. Mai întâi vine compasiunea față de fiecare ființă vie. Dacă simt compasiune față de cineva, încerc și să am grijă de el în cel mai bun mod posibil. Compasiunea și grija sunt astăzi atitudini fundamentale pentru oricine exercită un rol de conducere. Dacă Papa trăiește aceste valori, atunci este o referință credibilă pentru toate figurile de responsabilitate, și în politică sau în economie.
– Noul Papă a trăit încă de la început gesturi cotidiene și fraterne, lipsite de retorică: celebrări simple, prânzuri cu augustinienii, atenție concretă la viața comună. În experiența proprie monastică și pastorală, cât de important este pentru un ghid spiritual să recunoască și să susțină cotidianitatea trăită împreună?
– Cel care conduce nu ar trebui să se ridice deasupra persoanelor, nici să se închidă într-un turn de fildeș. Trebuie să împărtășească viața de zi cu zi cu ceilalți. Numai așa poate înțelege cu adevărat de ce au nevoie. O misiune fundamentală a oricărui conducător este să genereze comunitate. Papa, ca Pontif, este constructorul de punți. Astăzi este esențial a construi punți între persoane, între popoare, între diferitele curente din Biserică și din societate. Papa Leon a înțeles clar această misiune și a început deja să o întrupeze în primii pași ai pontificatului său.
– Ați scris că orice autoritate spirituală adevărată se naște din umilință, nu din voința de a porunci. În această primă lună, ați recunoscut în Papa Leon al XIV-lea semnele unei autorități interioare întemeiate pe umilință?
– Pentru Sfântul Benedict, umilința este atitudinea fundamentală a economului, adică a celui care conduce economia mănăstirii. Dar este esențială și pentru abate: trebuie să fie mereu conștient de propriile fragilități. Umilința ne ferește de nevoia de a ne lăuda și de a ne simți superiori față de ceilalți. Este ceea ce ne permite să trăim responsabilitatea ca pe o slujire. A sluji înseamnă a trezi viața în persoane, a scoate la iveală ceea ce este deja în ei. Când puterea este exercitată în spirit de umilință, devine o binecuvântare. Dar puterea conține întotdeauna și riscul de a fi folosită pentru a-i strivi pe ceilalți și a se înălța pe sine. Papa Leon, în modul său de a exercita slujirea, arată această umilință. Pentru aceasta, putem avea încredere că slujirea sa va fi o binecuvântare pentru multe persoane și, de asemenea, pentru casa noastră comună.
* * *
Născut pe 14 ianuarie 1945 în Junkershausen cu numele de Wilhelm Grün, pr. Anselm Grün este călugăr benedictin din abația Münsterschwarzach din Bavaria, unde locuiește și astăzi. După studiile teologice la „Sfântul Anselm” din Roma, a obținut doctoratul în 1974 și s-a specializat în economie la Nürnberg. Din 1977 până în 2013 a fost econom al abației. A publicat prima sa carte în 1979, iar în 1991 a fondat, împreună cu Wunibald Müller, Recollectio-Haus, un centru de primire și discernământ al cărui conducător este și astăzi. În 2007 a primit Crucea Federală pentru Merit, iar în 2011 Ordinul Bavariei pentru Merit. Cu stilul său esențial și profund, este una dintre cele mai ascultate voci spirituale din Europa. (material al Agenției SIR tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
