Sesiunea științifică „Sfânta Fecioară Maria, fără de prihană în pietatea populară”
08.12.2015, Roman (Catholica) - Atât în tradiția catolică cât și în cea ortodoxă, Maica Domnului ocupă un loc cu totul aparte în pietatea credincioșilor care întotdeauna au avut o devoțiune deosebită către sfânta Fecioară Maria, văzută ca neprihănit zămislită, fericită auroră a Bisericii preafrumoasă și fără pată, Mireasă Pururea Fecioară. În acest sens, a avut loc luni, 7 decembrie 2015, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, sesiunea științifică mariană cu tema: „Sfânta Fecioară Maria, fără de prihană, în pietatea populară”. Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Teologie Pastorală în colaborare cu Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Academia „Petru Tocănel” și Liceul Teologic Franciscan.
Tota pulchra es, Maria, prin acest cânt gregorian, unul dintre cele mai frumoase imnuri din tradiția creștină, s-a deschis sesiunea științifică mariană. După care a urmat cuvântul introductiv, rostit de către părintele provincial Emilian Cătălin, care speră ca prin această sesiune științifică să crească în noi evlavia față de preasfânta Fecioară Maria, și să ne readucem aminte de contribuția teologului franciscan Duns Scotus, în demersul decisiv pe care l-a avut în proclamarea ulterioară a dogmei Neprihănitei Zămisliri.
Moderatorul acestei sesiuni științifice, pr. prof. Dragoș Paul Mîrț, a trasat câteva linii privitoare la cultul față de sfânta fecioară Maria. Cultul față de Maica Domnului e unic datorită rolului pe care Sfânta Fecioară Maria l-a avut în planul mântuirii. Mai presus de toți sfinții și îngerii, cea mai unită cu Cristos a fost Maria, care l-a purtat în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu. Biserica Catolică vrea să promoveze cultul adevărat față de Maica Domnului, cult exprimat atât în liturgie și în pietatea populară, cât și prin reflecția teologică, pentru a da consistență acestui cult și pentru a-l purifica, pentru a nu denatura credința creștină. O altă trăsătură conturată a fost aportul comun asupra patrimoniului creștin dintre Răsărit și Apus cu privire la Maria „pururea fecioară”.
Prima conferință, intitulată „Preacurata Fecioară Maria punte între lumi”, a fost susținută de ierom. Alexie Ichim (starețul mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului, Boroia, SV). Un vechi fragment liturgic cu privire la preacurata Fecioară Maria spune: „Tu ai născut pe Fiul fără tată, pe acest Fiu pe care Tatăl mai înainte de veci l-a născut fără mamă”. Analogia, deși nu este pe deplin adecvată marilor realități divine, este totuși sugestivă, în înțelesul că Fecioara devine chipul omenesc al paternității divine, o punte a unei apropieri intime de Dumnezeu.
Maica Domnului, pururea Fecioară Maria, este puntea dintre cer și pământ dintre Cristos și om, ea este modelul desăvârșit pentru toate femeile care își păstrează fecioria. Preacurata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul și după nașterea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, după cum o atestă și unul din apelativele cu care Biserica Ortodoxă o cinstește: „Pururea Fecioară Maria”. Dincolo de controversele teologice dintre catolici și ortodocși, iscate de-a lungul timpului cu privire la neprihănit zămislirea Fecioarei Maria, ea este „ușa mântuirii”, și „punte pentru ecumenism”, a adăugat ierom. Alexie Ichim. Alte aspecte tratate au fost ruptura dintre conceptele teologice și realitate, credința dincolo de rațiune, iubirea față de om care primează în fața legii. În finalul conferinței, părintele a conturat chipul Maicii Domnului, care ne arată în primul rând chipul unei copile, lăcașul lui Dumnezeu – Cuvântul întrupat.
Următoarea conferință, intitulată „Cultul Neprihănitei Zămisliri în pietatea populară”, a fost susținută de pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc. O primă trăsătură a pietății populare față de Preacurata Fecioară Maria, subliniată de pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, este cea a ecumenismului dincolo de diferențele dogmatice. Este demn de reținut, în legătură cu pietatea populară, caracterul eclezial al cultului adus Fecioarei, acest cult care reflectă preocupările Bisericii: una din ele, dominantă astăzi, este restabilirea unității creștinilor. Astfel devoțiunea către Mama lui Dumnezeu devine receptivă și la năzuințele mișcării ecumenice. Pietatea față de Mama lui Cristos și a creștinilor este pentru catolici o ocazie de a o implora să mijlocească la Fiul ei ca să se realizeze unirea tuturor celor botezați într-un singur popor al lui Dumnezeu. O altă trăsătură subliniată a fost faptul că pietatea față de Mama Domnului devine pentru credincios un prilej de creștere în harul dumnezeiesc. Acesta este scopul final al oricărei pietăți populare.
Pr. dr. Iosif Bisoc a reliefat și rolul fericitul Ioan Duns Scotus care atât de mult a luptat și a stăruit pentru a vedea recunoscută zămislirea Preasfintei Fecioare Maria ca Neprihănită, din prima clipă a zămislirii ei, și susține părintele: „Duns Scotus i-a împăcat pe toți teologii!” Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri ne invită la contemplarea frumuseții inefabile a Preacuratei Fecioare Maria, dar și comemorării începutului răscumpărării, pentru că în Maria a avut loc unirea intimă și indisolubilă a naturii divine cu natura umană în unica persoană a Cuvântului – Cristos. Părintele moderator Paul Dragoș Mîrț, la sfârșitul conferințelor, a mulțumit profesorilor, studenților, elevilor și tuturor celor prezenți pentru atenție și participare. Sesiunea științifică mariană s-a încheiat în capela institutului, printr-o oră mariană și vespere solemne, prezidate de pr. Iosif Bisoc. (fr. Mihai Percă pentru Ercis.ro)
Imagini
