Pr. Federico Lombardi despre Radio Vatican, „casa mea timp de 25 de ani” (III)
03.03.2016, Vatican (Catholica) - Părintele Federico Lombardi și-a încheiat la sfârșitul lunii februarie misiunea de director general al postului Radio Vatican, pe care a îndeplinit-o în mod admirabil timp de 25 de ani. În 1990 a fost numit director de programe, devenind în 2005 director general. În 2001, superiorii i-au încredințat și conducerea Centrului Televiziunii Vaticane, iar în 2006 a fost numit director al sălii de presă a Sfântului Scaun, misiune pe care o îndeplinește și în prezent. Stând de vorbă la microfon cu Roberto Piermarini, de la redacția centrală în limba italiană, părintele Federico Lombardi a reparcurs cei 25 de ani la Radio Vatican, interviul apărând în traducere pe situl RV și în limba română. Iată și ultima parte a interviului.
– Care este principala moștenire pe care Radio Vatican o transmite noii realități legate de mijloacele de comunicare din Vatican?
– Aș spune că sunt două, în primul rând: una culturală și una umană. Din punct de vedere cultural, Radio Vatican a dezvoltat și păstrat în istoria sa o excepțională bogăție de comunicare multilingvstică și multiculturală, pentru a transmite mesajul Papilor și al Bisericii în numeroase și diferite culturi: aproximativ 40 de limbi și în jur de 15 alfabete diferite, cum se poate vedea imediat, la o primă privire la site. Este vorba despre o experiență prețioasă din punct de vedere eclezial; un laborator de unitate în varietate: unitate de misiune și varietate lingvistică. Viața la Radio este asemenea unei școli a universalității catolice. Consider că această bogăție trebuie conservată și sunt bucuros că acest aspect este recunoscut și în proiectul de reformă. Cred o reducere a acestui sector ar reprezenta în realitate o adevărată sărăcire a comunicării vaticane.
De fapt, cred că sensul acut al caracterului misionar al Bisericii trebuie să ne facă să găsim alte căi astfel încât să nu reducem varietatea ci, dimpotrivă, să o îmbogățim și mai mult. Există un semnal recent prin deschiderea, de curând, la Radio Vatican a unei noi pagini web, în limba coreeană, pe care am dorit-o de multă vreme și care s-a realizat în sfârșit fără costuri adăugate de salarizare a personalului grație sprijinului din partea Ambasadei Republicii Coreea pe lângă Sfântul Scaun și a Conferinței Episcopale. Sunt foarte bucuros că prefectul Secretariatului pentru Comunicare și Secretariatul de Stat au dat părere favorabilă acestui proiect. Consider că în această direcție se poate și trebuie să se continue pentru a deschide noi orizonturi misiunii noastre.
– Spuneți că există și o moștenire umană. În ce sens?
– Comunitatea de muncă de la Radio Vatican, deși are o complexitate excepțională prin diversitatea de vârstă și culturi, a făcut un parcurs lung și anevoios de conversie – a persoanelor și a grupurilor operative – pentru a trece de la tehnologiile și metodele de lucru tradiționale la cele de astăzi. Când am ajuns la Radio se foloseau numai mașinile de scris și aparatele de înregistrare pe bandă magnetică. Astăzi, tinerii noștri nici nu știu ce sunt aceste aparate. Îmi amintesc de o călătorie în Elveția cu un grup de tehnicieni și redactori pentru a vedea și analiza primele sisteme de elaborare și editare digitală a sunetului ca să alegem unul adaptat necesităților noastre. Ce drum lung s-a făcut împreună de atunci! Iar acum avem peste 300 de persoane dedicate și motivate, care au dorința de a lucra mai departe în serviciul Sfântului Scaun cu capacitățile lor umane și profesionale și cu motivația lor eclezială. Acestea trebuie însoțite și valorizate cât mai mult posibil.
Responsabilii reformei au spus de mai multe ori că este asigurată stabilitatea locului de muncă și mi se pare că sunt bine îndreptați pentru a oferi posibilități de ameliorare și calificare profesională. Acest fapt este foarte bun. Acum, când reforma a pornit la drum, dacă se va reuși să se deblocheze, după ce a fost prelungită de ceva vreme, justa recunoaștere privind stabilitatea contractelor și a nivelului adecvat de încadrare, se va contribui la seninătatea climatului de muncă și la entuziasmul tuturor de a păși pe drumuri noi și de a răspunde la noile provocări ale slujirii ecleziale.
– Ați fost ultimul director general iezuit la Radio Vatican. Cum se raportează iezuiții la această situație?
– Vă mulțumesc că ați amintit slujirea Societății lui Isus (ordinul iezuit) la Radio Vatican. Este un aspect important din cei peste 80 de ani de istorie, pentru că încă de la început, Papii au încredințat Radioul Vatican iezuiților. Au existat personalități eminente în acești ani. Să ne gândim la Gianfranceschi, Soccorsi, Stefanizzi, Martegani, Tucci, Borgomeo și alții, precum Pellegrino, Farusi, Quercetti, Maffeo, Giorgianni, Moreau, Matis și, în ultima vreme, Arregui, Gemmingen, Koprowski și așa mai departe. Toate aceste persoane au fost fericite să dedice cu generozitate în slujirea Papei și a Bisericii energiile lor mai bune și, în anumite cazuri, însăși viața lor.
Permiteți-mi să spun câteva cuvinte și despre spiritul acestei slujiri, pe care am fost dintotdeauna bucuroși să o îndeplinim de o manieră cu adevărat dezinteresată. Nu am făcut din asta niciodată un drapel de fluturat în vânt, dar este adevărat că grupul de iezuiți care prestează serviciul la Radio nu este încadrat din punct de vedere al retribuției ca personalul obișnuit din Vatican, iar compensația care este trimisă în contul comunității lor este calculată după criterii inferioare față de cele aplicate personalului normal, laic sau consacrat, ceea ce a dus la o economie nu indiferentă. Și aș putea să adaug și faptul că a duce responsabilitatea unei instituții care prin natura sa are cheltuieli considerabile și care, practic, nu are venituri posibile, te pune în condiția un pic jenantă de a trebui să ceri mereu mulți bani și să nu aduci niciodată. Nu știu câți ar fi acceptat cu disponibilitate această situație timp de decenii, expunându-se mereu la critici și obiecții. Dar noi am făcut-o fără șovăială, crezând în misiunea primită și cred că, în pofida acestei situații, am făcut o muncă bună împreună cu dragii noștri colegi, angajați, redactori și tehnicieni.
Acum, în contextul reformei, Papa și-a manifestat dorința ca iezuiții să îndeplinească și pe mai departe o slujire în domeniul comunicării. Dar, cum nu mai există Radio Vatican, care le era încredințată prin statut, va trebui să identificăm o nouă arie de responsabilitate pentru iezuiți. Este o chestiune deschisă, de care responsabilii Secretariatului pentru Comunicare sunt pe deplin conștienți și pe care o vor aprofunda cu siguranță împreună cu superiorii Societății lui Isus. Între timp, iezuiții continuă să lucreze senini alături de colegii lor, asumându-și responsabilitatea de competență în domeniul activității de redactare, informare și comunicare de la „Direcțiunea de Programe”, pentru ca procesul de reînnoire să se desfășoare la modul cel mai bun. Așadar, mergem înainte cu încredere, pentru că drumul se va face mai luminos dacă îl parcurgem împreună cu toată bună voința posibilă.
