Editura Presa Bună: Reconciliatio et paenitentia
28.04.2016, Iași (Catholica) - În acest An Sfânt al Milostivirii Divine, la Editura Presa Bună din Iași a apărut, în colecția Documente, Exortația apostolică Reconciliatio et paenitentia, în care Sf. Papă Ioan Paul al II-lea „a reînsuflețit practica Spovezii și i-a direcționat pe oameni spre Isus, cel care a spus pentru prima dată ‘Convertiți-vă și credeți în Evanghelie'”, citim în materialul de prezentare de pe Ercis.ro. Documentul a apărut în formatul 10×14 cm, are 152 pagini și se găsește la prețul de 8 lei.
Exortația are trei capitole precedate de o introducere și, la final, o concluzie. În introducere se vorbește despre dificultățile și diviziunile lumii moderne. Mai mult decât atât, se subliniază dorința inerentă a umanității după reconciliere. În primul capitol, „Convertirea și reconcilierea, îndatorire a Bisericii”, vorbește despre faptul că misiunea Bisericii a fost și rămâne aceeași: de a converti inimi, îndreptându-le spre Dumnezeu.
Al doilea capitol se intitulează „Iubirea mai tare decât păcatul”; în el, Papa arată că păcatul este cauza rănilor pe care oamenii și le provoacă ei înșiși, dar îl rănesc și pe Dumnezeu și pe aproapele. Se mai discută și despre dimensiunile personale și sociale ale păcatului. În cel de-al treilea capitol, „Pastorația pocăinței și a împăcării”, putem găsi mijloacele și căile necesare pentru promovarea pocăinței și a împăcării, întorcându-ne la tema din Evanghelia după Sfântul Marcu: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie”.
În Exortație se observă învățătura Sf. Ioan Paul al II-lea despre păcat. Papa insistă asupra faptului că păcatul este un „act liber și personal”. Vorbind despre „păcatul social”, Papa îl împarte în trei: păcatul personal care are efecte sociale, păcatul care îl afectează direct pe aproapele și păcatul social care afectează relațiile dintre comunitățile umane. Papa nu acceptă confundarea păcatului personal cu păcatul social, în sensul că păcatul social nu diminuează sau abolește păcatul personal, substituind astfel responsabilitatea personală cu pedeapsa socială. Dincolo de tot ce se întâmplă în jurul său, omul are libertatea de a face binele sau răul.
Sanctitatea Sa folosește parabola fiului risipitor pentru a explica procesul convertirii și al reconcilierii, spunând că „Dumnezeu Tatăl, bogat în milostivire”, este oricând gata să ierte; iertarea este un dar ce face parte din Dumnezeu, iar această capacitate de a ierta a fost dăruită Bisericii și misiunii sale. În concluzie, Papa îi cheamă pe toți la unitate și la o convertire sinceră a inimii. Exortația se încheie cu îndemnul: „Să vă îndreptați mintea împreună cu mine spre inima neprihănită a Mariei, Mama lui Isus… Într-adevăr, Maria, datorită maternității sale divine, a fost asociată lui Dumnezeu în opera reconcilierii… prin mijlocirea ei, neamul omenesc să descopere și să străbată calea convertirii, singura care îl poate duce la reconcilierea deplină”.

