Mons. Martin: Familiile să nu se descurajeze
01.06.2016, Roma (Catholica) - În fața unei culturi care se schimbă, familia trebuie reevaluată ca instituție și nu trebuie să se descurajeze – subliniază într-un interviu dat agenției Zenit Mons. Diarmuid Martin, Arhiepiscop de Dublin și vicepreședinte al Conferinței Episcopale Irlandeze, prezent marțea trecută la conferința de presă de prezentare a următoarei Întâlniri Mondiale a Familiilor, programată la Dublin de la 22 la 26 august 2018, cu tema „Evanghelia Familiei, bucurie a lumii”. În colocviu cu agenția Zenit, prelatul s-a oprit și asupra considerației referitoare la familiile persecutate, asupra impactului Întâlnirii de la Philadelphia, în septembrie 2015, asupra întâlnirii de la Dublin și asupra speranțelor pe care le are el în familiile irlandeze cu privire la același eveniment. Apoi Arhiepiscopul de Dublin a argumentat cu privire la motivele pentru care Papa Francisc a „revoluționat” conceptul de Sinod și cu privire la modul cu roadele sinodale cer colaborarea continuă a Bisericii. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– După părerea Dvs, în ce mod a susținut Papa Francisc familia și pentru ce este așa de importantă această Întâlnire Mondială a Familiilor pe care o veți găzdui?
– Vor fi zile în cadrul unui proces care a fost demarat de Papa Francisc, deja din primele zile ale pontificatului său. Pentru Sinod, el a ales tema familiei. A revoluționat conceptul de Sinod, incluzând în el prezența de familii ca auditori experți și acest proces a continuat. Este un proces de însoțire a familiilor, în provocările și dificultățile lor, inclusiv dificultățile economice și culturale în care trăiesc. Familiile – sau măcar marea lor majoritate – dau ceea ce au mai bun, într-un context cultural și economic care nu este mereu foarte favorabil. Deci trebuie să le susținem, să le încurajăm și să ne și angajăm spre o legislație și o politică economică apte să le permită să continue să facă ceea ce au făcut mereu.
Cea mai mare parte a familiilor sunt foarte bucuroase atunci când copiii dau ceea ce au mai bun și sunt foarte orgolioase când copiii lor se comportă bine. Când vorbim despre familii în Biserică, nu înțelegem numai implicarea lor în structura eclezială ci în ceea ce mărturisesc în iubirea față de Isus Cristos, în iubirea duioasă a lui Dumnezeu, în special prin iubirea față de propriul soț sau față de propria soție și față de proprii copii. Probabil că în Biserică toate acestea nu le-am subliniat îndeajuns cum ar fi trebuit.
– Cum pot să fie considerate familiile care, în aceste timpuri, experimentează persecuția?
– Într-un context internațional, este necesar de ridicat această chestiune. Foarte des membrii acestor familii oferă o mărturie extraordinară, și numai în faptul de a fi pur și simplu creștini, într-o lume în care au devenit cetățeni din divizia B.
– Întâlnirea Mondială de la Philadelphia a jucat vreun rol în pregătirea celei de la Dublin?
– Am fost acolo și am observat. Cred că una dintre problemele întâmplate la Philadelphia a fost faptul că nivelul de securitate a fost extraordinar de ridicat, deci sperăm că în Irlanda nu vom îndura amenințări care vor face să se ridice nivelul de securitate… Mulți oameni vor pur și simplu să îl vadă pe Papa și mulți nu înțeleg nivelul securitate extraordinar de ridicat. În afară de aceasta, a fost vorba despre un eveniment foarte bine organizat și cu siguranță noi vom învăța din această experiență.
– Există ceva ce Dvs sperați că familiile irlandeze vor învăța din această Întâlnire? Ce anume au nevoie ele?
– Sper că vom învăța să redăm familiei valoarea unei instituții și să nu se descurajeze în fața unei culturi care se schimbă. Sper că vor fi în măsură să explice copiilor lor că valorile fundamentale ale familiei răspund la următoarele întrebări: pentru ce trebuie să fie fidele persoanele? Care sunt beneficiile acestei fidelități? Și familiile experimentează asta cu adevărat.
Am dat un exemplu când la Sinod am vorbit despre timpul când lucram într-un institut din Londra pentru foști-pușcăriași. În fața uneia dintre cele mai mari închisori din Londra, aveam un mic magazin destinat să fie demolat. Și îmi amintesc că l-am folosit pentru a oferi soțiilor deținuților un loc unde să își lase copiii, din momentul în care nu puteau să îi ducă în pușcărie. Însă acestea femei nu au încetat nici o săptămână, chiar dacă era vizitat unul care probabil le-a fost infidel. Și am spus că, probabil, nu ar fi fost în stare să pronunțe cuvântul „indisolubilitate”, dar știau ce însemna fidelitatea. Acesta era lucrul extraordinar. Și acea vizită însemna foarte mult pentru persoana care era în pușcărie.
