Papa Francisc: Recunoștință pentru bărbații și femeile care zilnic vestesc Evanghelia
03.07.2016, Vatican (Catholica) - În ritul latin lectura de astăzi a vorbit despre lucrătorii în „secerișul Domnului”, ocazie ca Papa Francisc să amintească de cei care îl slujesc pe Domnul în Biserica Sa și de rugăciunile necesare ca aceștia să nu lipsească. Redăm alocuțiunea Pontifului de la rugăciunea „Îngerul Domnului” după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și apărută pe ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Pagina evanghelică de astăzi, luată din capitolul al zecelea al Evangheliei lui Luca (v. 1-12.17-20), ne face să înțelegem cât este de necesar să îl invocăm pe Dumnezeu „stăpânul secerișului, ca să trimită lucrători în secerișul Său” (v. 2). „Lucrătorii” despre care vorbește Isus sunt misionarii Împărăției lui Dumnezeu, pe care El însuși îi chema și îi trimitea „doi câte doi înaintea Sa, în toate cetățile și locurile prin care avea să treacă El” (v. 1). Misiunea lor este să vestească un mesaj de mântuire adresat tuturor. Misionarii vestesc mereu un mesaj de mântuire tuturor; nu numai misionarii care merg departe, și noi, misionari creștini, care spunem un cuvânt bun de mântuire. Și acesta este darul pe care ni-l dă Isus cu Duhul Sfânt. Această veste înseamnă a spune: „Împărăția lui Dumnezeu este aproape” (v. 9), pentru că Isus l-a „apropiat” pe Dumnezeu de noi; Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi; în Isus, Dumnezeu domnește în mijlocul nostru, iubirea Sa milostivă învinge păcatul și mizeria umană.
Și aceasta este Vestea Bună pe care „lucrătorii” trebuie să o ducă tuturor: un mesaj de speranță și de mângâiere, de pace și de caritate. Isus, când îi trimite pe discipoli înaintea Sa în sate, le recomandă: „Spuneți mai întâi: «Pace acestei case!» […] Vindecați bolnavii care sunt acolo” (v. 5.9). Toate acestea înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu se construiește zi de zi și oferă deja pe acest pământ roadele sale de convertire, de purificare, de iubire și de mângâiere printre oameni. Este un lucru frumos! A construi zi de zi această Împărăție a lui Dumnezeu care se face. A nu distruge, a construi!
Cu ce spirit va trebui să desfășoare discipolul lui Isus această misiune? Înainte de toate va trebui să fie conștient de realitatea dificilă și uneori ostilă care îl așteaptă. Isus nu precupețește cuvinte despre acest lucru! Isus spune: „Vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor” (v. 3). Foarte clar. Ostilitatea este mereu la începutul persecuțiilor creștinilor; pentru că Isus știe că misiunea este împiedicată de lucrarea celui rău. Pentru aceasta, lucrătorul Evangheliei se va strădui să fie liber de condiționări umane de orice gen, neluând nici pungă, nici desagă, nici sandale (cf. v. 4), așa cum a recomandat Isus, pentru a se încrede numai în puterea Crucii lui Cristos. Aceasta înseamnă a abandona orice motiv de laudă personală, de carierism sau foame de putere, și a deveni cu umilință instrumente ale mântuirii realizate de jertfa lui Isus.
Misiunea creștinului în lume este o misiune minunată, este o misiune destinată tuturor, este o misiune de slujire – nimeni nu este exclus; ea cere atâta generozitate și mai ales privirea și inima îndreptate în sus, pentru a invoca ajutorul Domnului. Este atâta nevoie de creștini care mărturisesc cu bucurie Evanghelia în viața de fiecare zi. Discipolii, trimiși de Isus, „s-au întors plini de bucurie” (v. 17). Când noi facem aceasta, inima se umple de bucurie. Și această expresie mă face să mă gândesc la cât de mult se bucură Biserica, se bucură când fiii ei primesc Vestea Bună grație dedicării atâtor bărbați și femei care zilnic vestesc Evanghelia: preoți – acei parohi buni pe care îi cunoaștem cu toții -, surori, consacrate, misionare, misionari… Și mă întreb – ascultați întrebarea: câți dintre voi, tinerii care acum sunteți prezenți astăzi în piață, simțiți chemarea Domnului de a-l urma? Nu vă fie frică! Fiți curajoși și duceți altora această flacără a zelului apostolic care ne-a fost dată de acești discipoli exemplari.
Să îl rugăm pe Domnul, prin mijlocirea Fecioarei Maria, pentru ca să nu lipsească niciodată Bisericii inimi generoase, care să lucreze pentru a duce tuturor iubirea și duioșia Tatălui ceresc.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Exprim apropierea mea de rudele victimelor și ale răniților din atentatul care a avut loc ieri la Dacca, precum și din cel petrecut la Bagdad. Să ne rugăm împreună. Să ne rugăm împreună cu ei, pentru răposați și să îi cerem Domnului să convertească inima celor violenți orbiți de ură. Bucură-te Marie…
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini veniți din Italia și din diferite țări. Îndeosebi grupul din Bergamo condus de Episcop – cei din Bergamo nu au economisit pentru pancartă! Se vede bine!, pe cel din Bragança-Miranda (Portugalia); Surorile Misionare a Sfintei Inimi venite din Coreea cu câțiva credincioși; pe tinerii din Ibiza care se pregătesc pentru Mir; și grupul de pelerini venezuelani. Aș vrea să îi salut și pe conaționalii mei din La Rioja, del Chilecito: se vede bine drapelul acolo!
Salut câteva pelerinaje speciale, inspirate de Milostivire: cel al credincioșilor din Ascoli Piceno, veniți pe jos pe vechea via Salaria; cel al membrilor Federației Italiene de Turism Ecvestru, veniți călare, unii chiar din Cracovia; și pe cel cu bicicleta și motocicleta din Cardito (Napoli). În sfârșit, salut Asociația „Firimituri de speranță ai Carlei Zichetti”, Familia Camilliană Laică, Grădinița din Verdellino și pe copiii din Albino și Desenzano, și pe cei din Sassari. În Anul Sfânt al Milostivirii îmi face plăcere să amintesc că miercurea viitoare vom celebra comemorarea Sfintei Maria Goretti, tânăra martiră care înainte de a muri l-a iertat pe călăul său. Această tânără curajoasă merită aplauzele întregii piețe!
Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
