Papa către tineri: Cristos este răspunsul la ispita „pensionării” premature
28.07.2016, Cracovia (Catholica) - Pentru tinerii care și-au abandonat viața sau își consumă existența căutând emoții goale, Papa Francisc propune o alternativă: priviți la Cristos, căci doar El poate aduce împlinirea ultimă. „Isus vă poate da adevărata pasiune pentru viață” și „poate să ne inspire să nu ne mulțumim cu puțin, ci să dăm ce este mai bun din noi”, a afirmat Pontiful pe 28 iulie, la ceremonia de primire în parcul Blonia din Cracovia, la prima sa întâlnire cu tinerii veniți pentru Ziua Mondială a Tineretului.
În discursul său, Sfântul Părinte a subliniat că mulți tineri intră la „pensie” înainte de vreme și „aruncă prosopul” înainte să le înceapă viața. Alții, a spus el, își consumă viața pe emoții goale doar ca să simtă că trăiesc. „Mă îndurerează să văd tineri care merg cu fața tristă, ca și cum viața lor nu ar avea valoare. Sunt tineri esențialmente plictisiți… și plictisitori, care îi plictisesc pe alții, și acest lucru mă îndurerează.” Și a continuat: „Dă de gândit când vezi tineri care pierd anii frumoși ai vieții lor și energiile lor alergând după vânzătorii de iluzii false. […] Pentru aceasta, dragi prieteni, ne-am reunit pentru a ne ajuta reciproc, pentru că nu vrem să lăsăm să ni se fure ceea ce este mai bun în noi înșine, nu vrem să permitem ca să ni se fure energiile, ca să ni se fure bucuria, ca să ni se fure visele cu iluzii false.”
Pontiful nu doar a constatat situația ci a și indicat spre soluție: „Pentru a fi plini, pentru a avea o viață reînnoită, există un răspuns, există un răspuns care nu se vinde, există un răspuns care nu se cumpără, un răspuns care nu este un lucru, care nu este un obiect, este o persoană, se numește Isus Cristos. Vă întreb: Isus Cristos poate fi cumpărat? [Nu!] Isus Cristos se vinde în magazine? [Nu!] Isus Cristos este un dar, este un cadou al Tatălui, darul Tatălui nostru. Cine este Isus Cristos? Toți! Isus Cristos este un dar! Toți! [Este un dar!]. Este cadoul Tatălui.”
Pontiful se află în Polonia între 17 și 31 iulie, astăzi fiind prima sa zi plină din călătorie. În discursul adresat tinerilor, Papa a pornit de la a-și exprima recunoștința față de Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, fondatorul Zilelor Mondiale ale Tineretului. „Din cer el ne însoțește văzând atâția tineri care aparțin popoarelor, culturilor, limbilor așa de diferite cu un singur motiv: să îl celebreze pe Isus care este viu în mijlocul nostru.” Și a continuat: „a spune că este viu înseamnă a voi să reînnoim dorința noastră de a-l urma, dorința noastră de a trăi cu pasiune urmarea lui Isus. Ce ocazie mai bună pentru a reînnoi prietenia cu Isus decât a întări prietenia dintre voi! Ce mod mai bun pentru a experimenta bucuria Evangheliei decât a voi ‘să contagiem’ vestea bună în atâtea situații dureroase și dificile!”
Sfântul Părinte a împărtășit apoi un lucru învățat de când este Episcop: „nu există nimic mai frumos decât a contempla dorințele, angajarea, pasiunea și energia cu care atâția tineri trăiesc viața. Acest lucru este frumos! Și de unde vine această frumusețe? Când Isus atinge inima unui tânăr, a unei tinere, aceștia sunt capabili de acțiuni într-adevăr grandioase. Este încurajator a-i auzi împărtășindu-și visele lor, întrebările lor și dorința lor de a se opune tuturor celor care spun că lucrurile nu se pot schimba.” Și a intrat din nou în dialog cu tinerii: „Eu vă întreb, voi răspundeți: lucrurile se pot schimba? [Da!] Nu se aude! [Da!] Iată! Este un dar din cer a putea vedea pe mulți dintre voi care, cu întrebările voastre, încercați să faceți în așa fel încât lucrurile să fie diferite. Este frumos, și îmi întărește inima să vă văd așa de exuberanți.”
A afirmat apoi că milostivirea are mereu fața tânără, explicând de ce: „Pentru că o inimă milostivă are curajul de a lăsa comoditățile; o inimă milostivă știe să meargă în întâmpinarea altora, reușește să îi îmbrățișeze pe toți. O inimă milostivă știe să fie un refugiu pentru cel care nu a avut niciodată o casă sau a pierdut-o, știe să creeze un mediu de casă și de familie pentru cel care a trebuit să emigreze, este capabilă de duioșie și de compasiune. O inimă milostivă știe să împartă pâinea cu cel căruia îi este foame, o inimă milostivă se deschide pentru a-l primi pe refugiat și pe migrant. A spune milostivire împreună cu voi înseamnă a spune oportunitate, înseamnă a spune mâine, înseamnă a spune angajare, înseamnă a spune încredere, înseamnă a spune deschidere, ospitalitate, compasiunea, înseamnă a spune vise.”
A indicat apoi repetat spre Fiul lui Dumnezeu: „Isus Cristos este cel care știe să dea adevărată pasiune vieții; Isus Cristos este cel care ne face să nu ne mulțumim cu puțin și ne face să dăm ceea ce este mai bun din noi înșine; Isus Cristos e cel care ne interpelează, ne invită și ne ajută să ne ridicăm ori de câte ori ne considerăm învinși; Isus Cristos este cel care ne determină să ne ridicăm privirea și să visăm lucruri înalte.” În fața eventualei obiecții de slăbiciune, Papa a amintit un cântec al alpiniștilor, în care se spune că nu este important când urci să nu cazi, ci să nu rămâi căzut. Iar atunci când cazi „privește un pic în sus și este mâna întinsă a lui Isus care îți spune: Ridică-te, vino cu mine”, a încurajat Sfântul Părinte. Și nu o singură dată: „Mâna lui Isus este mereu întinsă pentru a ne ridica, atunci când noi cădem. Ați înțeles? [Da!]”
Oprindu-se la evanghelia zilei, cu Marta, Maria și Lazăr, Papa a observat că „multele ocupații ne fac să fim ca Marta: activi, distrași, mereu în fugă pe aici și pe acolo… dar adesea suntem și ca Maria: în fața unui peisaj frumos, sau a unui video pe care ni-l trimite un prieten pe mobil, ne oprim ca să reflectăm, în ascultare. În aceste zile ale ZMT, Isus vrea să intre în casa noastră: în casa ta, în casa mea, în inima fiecăruia dintre noi; Isus va vedea preocupările noastre, mersul nostru în fugă, așa cum a făcut cu Marta… și va aștepta ca să îl ascultăm ca Maria: care, în mijlocul tuturor treburilor, să avem curajul de a ne încredința Lui.”
La final Papa s-a rugat cu tinerii: „Doamne, lansează-ne în aventura milostivirii! Lansează-ne în aventura de a construi punți și de a dărâma ziduri; lansează-ne în aventura de a-l ajuta pe cel sărac, pe cel care se simte singur și abandonat, pe cel care nu mai găsește un sens pentru viața sa. Lansează-ne să îi însoțim pe cei care nu te cunosc și să le spunem lent și cu mult respect Numele Tău, motivul credinței mele. […] Iată-ne, Doamne! Trimite-ne să împărtășim Iubirea Ta milostivă. Vrem să te primim în această Zi Mondială a Tineretului, vrem să afirmăm că viața este plină atunci când este trăită pornind de la milostivire și că aceasta este partea cea mai bună, este partea cea mai dulce, este partea care nu ne va fi luată niciodată. Amin.”