Nepoata Maicii Tereza: Și în familie, extraordinară în simplitate
01.09.2016, Roma (Catholica) - În toată lumea, și nu numai în Biserică, se trăiește cu bucurie așteptarea canonizării Maicii Tereza, o figură care – dincolo de orice distincție de crez și cultură – reprezintă binele și angajarea pentru cel care suferă. Însă există unii care trăiesc în mod cu adevărat deosebit acest eveniment: Agi Bojaxhiu, unica nepoată a Maicii Tereza, astăzi în vârstă de 70 de ani, care încă de tânără s-a mutat în Sicilia. Într-un interviu exclusiv din 1 septembrie 2016, pentru Radio Vatican, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro, Agi – fiica fratelui Maicii Tereza – povestește cum era mătușa sa în viața de familie.
– Maica Tereza făcea mult dar nu ieșea în evidență; era foarte rezervată în tot ceea ce făcea. Venea totul așa de spontan și natural, chiar și lucrurile cele mai obositoare… Am văzut-o făcând lucruri într-adevăr obositoare, cum ar fi spălarea cearșafurilor, ea care deja avea o anumită vârstă, aplecată asupra persoanelor atât de mult timp, ceea ce făcea și pentru a îngriji persoane care aveau boli teribile… Ceea ce făcea Maica era un lucru așa de extraordinar, a o vedea cum atingea acele răni, cum ajuta persoanele, cum a organizat tot acest lucru cu aceste surori care continuă munca sa, opera sa…
– Era așa de simplă și în întâlnirile familiale?
– Da, absolut: era foarte afectuoasă… era o persoană care emana un sentiment de pace. Eu, cel puțin, cu Maica, de fiecare dată când am vorbit, chiar singure, reușeam să vorbesc într-o manieră în care nu am reușit cu nimeni altcineva. Îmi dădea această seninătate: acei ochi ai săi care te priveau chiar înăuntru… Dacă priveai în ochii Maicii simțeai că vedea înlăuntrul tău, inima ta. Și apoi, în casă era foarte atentă: de exemplu, de vreme ce Ordinul lor era foarte sever, ea adora ciocolata însă nu mânca, pentru că era un aliment de lux; și spunea: „De vreme ce cea mai mare parte a persoanelor pe care le cunosc, cu care stau, nu au bani pentru a-și cumpăra ciocolată, nu voi mânca nici eu”. Iată, lucruri de felul acesta…
Câteodată, marele lux era o bomboană – pentru că îi trimiteau cadouri încontinuu: bomboane, ciocolate pe care ea apoi le împărțea tuturor, practic; nu ținea nimic pentru sine. Din toate cadourile pe care le-a primit în viața sa, a dăruit mereu totul altor persoane. Mie mi-a dăruit chiar o mandolină pe care i-o dăruiseră italo-americanii în America… Așa era: specială dar în același timp normală, în sensul că nu te simțeai timid cu ea, așa cum te poți simți cu anumite personalități mondiale care eventual te fac să te simți puțin… nu spun timidă, dar oricum, te simți incomodă…
– Era pur și simplu extraordinară?
– Da: este expresia corectă. Pur și simplu extraordinară. Îi făcea pe toți să se simtă în largul lor, era disponibilă pentru toți, știa mereu să îți spună lucrul just în momentul just… Și chiar cu noi, repet: era mătușa mea însă nu era clasica mătușă… „ah, este mătușa!”, știți cum se spune… Era mătușă și era Maica Tereza: un amestec care nu poate fi definit. Era o personalitate deosebită. Nu se poate spune că era o mătușă normală…
– Toți cei care au cunoscut-o și cei care au putut să o vadă chiar și o singură dată au rămas mereu uimiți de modul în care Maica Tereza se ruga. Dumneavoastră aveți vreo amintire în această privință?
– Continua să îmi spună să mă rog: familia trebuie să se roage împreună. Câteodată am reușit, nu întotdeauna; ea ținea mult la aceasta: ținea mult la familie și un lucru îmi spunea mereu: „Înainte de toate vine familia, familia ta, adică să îi urmezi pe copiii tăi, să îl urmezi pe soțul tău, să ai grijă de lucrurile din casă, să ai grijă de soțul tău, să ai grijă de copiii tăi, să îi urmezi, să știi ce fac, ce nu fac. Apoi, când ai timp în plus, atunci dedică-te altora”. Dar pentru ea familia venea înainte de toate; o considera cel mai important lucru.
– În afară de zâmbet, era și o simpatie, o veselie și uneori și o minunată ironie cu care răspundea…
– Da, cum să nu! Despre Maica Tereza, toți – mulți – cred că era mereu cu acest aer așa, hieratic, gânditor… în schimb era glumeață; avea și glume, nu spun sarcastice, pentru că nu erau așa, dar puțin ironice erau. Era o persoană care avea un frumos simț al umorului, trebuie să spun adevărul; nu era o bigotă – pot spune aceasta?
– Cred că da… Este și sensul feminității Maicii Tereza, nu este așa?
– Da, într-adevăr… De exemplu ea, când era tânără, când era încă în Albania, a studiat pianul, îi plăcea să cânte la pian, îi plăcea să facă excursii, organiza cu colegii săi de școală… a fost mereu o organizatoare, încă de tânără: aceasta îmi spunea și tatăl meu…
