Papa Francisc: Dumnezeu ne așteaptă mereu și ne iartă
11.09.2016, Vatican (Catholica) - „Nu există păcat în care am căzut din care, cu harul lui Dumnezeu, să nu putem învia; nu există o persoană irecuperabilă”, a afirmat Papa Francisc referindu-se la Evanghelia zilei de duminică, 11 septembrie 2016, și a adăugat că Dumnezeu „nu încetează niciodată să vrea binele nostru, chiar și atunci când păcătuim”. În discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus, pornind de la capitolul 15 al Evangheliei lui Luca, considerat „capitolul milostivirii”, reunind parabolele prin care Isus răspunde la protestele scribilor și fariseilor, Sfântul Părinte a subliniat că Isus ne arată, prin parabole, iubirea milostivă a Tatălui, care se bucură pentru fiecare păcătos ce se întoarce la El. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea pr. Mihai Pătrașcu apărută pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Liturghia de astăzi ne propune capitolul 15 din Evanghelia lui Luca, considerat capitolul milostivirii, care cuprinde trei parabole cu care Isus răspunde la murmurările cărturarilor și fariseilor. Ei critică comportamentul Său și spun: „Acesta îi primește pe păcătoși și stă la masă cu ei” (v. 2). Cu aceste trei relatări, Isus vrea să ne facă să înțelegem că Dumnezeu Tatăl este primul care are față de păcătoși o atitudine primitoare și milostivă. Dumnezeu are această atitudine. În prima parabolă, Dumnezeu este prezentat ca un păstor care lasă cele nouăzeci și nouă de oi pentru a merge în căutarea celei pierdute. În a doua este asemănat cu o femeie care a pierdut o monedă și o caută până o găsește. În a treia parabolă, Dumnezeu este imaginat ca un tată care îl primește pe fiul ce se îndepărtase; figura tatălui dezvăluie inima lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu milostiv, manifestată în Isus.
Un element comun pentru aceste trei parabole este cel exprimat de verbele care înseamnă a se bucura împreună, a sărbători. Nu se vorbește despre a face doliu. Se bucură, se sărbătorește. Păstorul cheamă prieteni și vecini și le spune: „Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută” (v. 6); femeia cheamă prietenele și vecinele spunând: „Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem” (v. 9); tatăl îi spune celuilalt fiu: „trebuia să ne bucurăm și să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit!” (v. 32). În primele două parabole, accentul este pus pe bucuria atât de mare încât trebuie împărtășită cu „prieteni și vecini”. În a treia parabolă este pus pe sărbătoarea care pornește din inima tatălui milostiv și se extinde la toată casa lui. Această sărbătoare a lui Dumnezeu pentru cei care se întorc la El căiți este mai în ton ca oricând cu Anul Jubiliar pe care îl trăim, așa cum spune însuși termenul „jubileu”, adică jubilare.
Cu aceste trei parabole, Isus ne prezintă adevărata față a lui Dumnezeu: un Tată cu brațele deschise, care îi tratează pe păcătoși cu duioșie și compasiune. Parabola care înduioșează mai mult – îi înduioșează pe toți -, pentru că manifestă iubirea infinită a lui Dumnezeu, este cea a tatălui care îl strânge la sine, îl îmbrățișează pe fiul regăsit. Și ceea ce uimește nu este atât istoria tristă a unui tânăr care se prăbușește în degradare, cât cuvintele sale decisive: „Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu” (v. 18). Calea întoarcerii spre casă este calea speranței și a vieții noi. Dumnezeu așteaptă mereu să pornim din nou la drum, ne așteaptă cu răbdare, ne vede atunci când încă suntem departe, ne aleargă în întâmpinare, ne îmbrățișează, ne sărută, ne iartă.
Așa este Dumnezeu! Așa este Tatăl nostru! Și iertarea Sa șterge trecutul și ne regenerează în iubire. Uită trecutul: aceasta este slăbiciunea lui Dumnezeu. Când ne îmbrățișează și ne iartă, pierde memoria, nu are memorie! Uită trecutul. Când noi păcătoșii ne convertim și ne lăsăm regăsiți de Dumnezeu nu ne așteaptă reproșuri și durități, pentru că Dumnezeu mântuiește, reprimește acasă cu bucurie și face sărbătoare. Isus însuși, în Evanghelia de astăzi, spune: „tot așa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire” (Luca 15,7). Și vă pun o întrebare: v-ați gândit vreodată că de fiecare dată când ne apropiem de confesional, este bucurie și sărbătoare în cer? V-ați gândit la aceasta? Este frumos!
Acest lucru ne insuflă mare speranță, pentru că nu există păcat în care am căzut din care, cu harul lui Dumnezeu, să nu putem învia; nu există o persoană irecuperabilă, nimeni nu este irecuperabil! Pentru că Dumnezeu nu încetează niciodată să vrea binele nostru, chiar și atunci când păcătuim! Și Fecioara Maria, Scăparea păcătoșilor, să facă să apară în inimile noastre încrederea care s-a aprins în inima fiului risipitor: „Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am păcătuit” (v. 18). Pe acest drum, noi putem să-i dăruim bucurie lui Dumnezeu, și bucuria Sa poate deveni sărbătoarea Sa și a noastră.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Doresc să vă invit la o rugăciune specială pentru Gabon, care trece printr-un moment de gravă criză politică. Încredințez Domnului victimele ciocnirilor și pe rudele lor. Mă asociez cu Episcopii din acea iubită țară africană pentru a invita părțile să refuze orice violență și să aibă mereu ca obiectiv binele comun. Îi încurajez pe toți, îndeosebi pe catolici, să fie constructori de pace în respectarea legalității, în dialog și în fraternitate.
Astăzi, la Karaganda, în Kazahstan, este proclamat Fericit Ladislau Bukowinski, preot și paroh, persecutat pentru credința sa. Cât a suferit acest om! Cât a suferit! În viața sa a demonstrat mereu mare iubire față de cei mai slabi și nevoiași și mărturia sa apare ca o concentrare de fapte de milostenie sufletească și trupească. Vă salut cu afecțiune pe voi toți, romani și pelerini care provin din diferite țări: familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Salut credincioșii din România, pe cei din Dieceza de Ferrara-Comacchio, Mișcarea Fides Vita, grupurile din Veneția, Cologna Veneta, Caprino Veronese, Serravalle Scrivia și Novara; precum și pe cicliștii veniți din Borgo Val di Taro și pe tinerii de la Mir din Rocco Sambuceto. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
