Papa Francisc: Într-o lume orfană, Maria este Mamă apărătoare
15.09.2016, Vatican (Catholica) - Într-o lume care suferă pentru că este orfană, noi avem o Mamă care ne însoțește și ne apără, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 15 septembrie 2016, dimineață, în capela Casei Santa Marta, în ziua în care Biserica celebrează pomenirea liturgică a Preasfintei Fecioare Maria Îndurerate, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Comentând lecturile biblice ale zilei, Pontiful a evidențiat scena din Evanghelie cu Isus este răstignit pe cruce. Toți discipolii au fugit, în afară de Ioan și câteva femei. La picioarele Crucii stă Maria, mama lui Isus. Toți cei care o vedeau își spuneau probabil: „Aceea este mama răufăcătorului, este mama acestui răzvrătitor”.
„Maria simțea aceste lucruri. Suferea umiliri teribile. Îi auzea pe cei mari, pe unii preoți, pe care ea îi respecta pentru că erau preoți, spunând: ‘Tu, care ești atât de tare, coboară, dă-te jos de pe cruce’. Stătea acolo lângă Fiul ei despuiat de haine. Maria trecea printr-o suferință atât de mare dar nu a plecat de acolo. Nu l-a renegat pe Fiul ei. Era trup din trupul ei”. Sfântul Părinte a povestit cum, fiind la Buenos Aires, mergea la penitenciar să viziteze deținuții și vedea mereu femeile stând la coadă, așteptând să intre.
„Erau mame. Dar nu se rușinau: trupul lor era acolo, înăuntru. Aceste femei sufereau nu doar rușinea de a fi acolo – Uită-te la aceea, cine știe ce a făcut fiul ei? – ci sufereau și cele mai josnice umiliri când erau controlate înainte de a intra. Dar erau mame și mergeau să își vadă fiii. La fel era și Maria, stătea acolo, împreună cu Fiul, cu suferința aceea atât de mare”. Isus, a afirmat Papa Francisc, a făgăduit să nu ne lase orfani, și pe Cruce ne-o dăruiește pe Mama Sa ca Mamă a noastră: „Noi creștinii avem o Mamă, pe însăși Mama lui Isus. Avem un Tată, pe însuși Tatăl lui Isus. Nu suntem orfani.”
„Ea ne dă naștere în acel moment de suferință atât de mare. Este cu adevărat un martiriu. Cu inima străpunsă, se învoiește să ne dea naștere nouă, tuturor, în acel moment de durere. Din acel moment, ea devine Mama noastră, din acel moment ea este Mama noastră, cea care se îngrijește de noi și nu se rușinează de noi, ne apără”. Primii mistici din tradiția orientală sfătuiau creștinii să găsească refugiu sub mantia Maicii lui Dumnezeu în momentul furtunilor spirituale: „Acolo”, spuneau ei, „diavolul nu poate să intre. Pentru că ea este Mamă și ca Mamă, ia apărarea”. În Occident, același sfat îl găsim în primul antifon marian, „Sub tuum praesidium”, „Sub ocrotirea ta, alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”.
„Într-o lume pe care o putem numi orfană, în această lume care suferă criza condiției de orfan, probabil că ajutorul nostru constă în a spune: ‘Privește la Mama ta!’ Avem una care ne apără, ne învață, ne însoțește, dar care nu se rușinează de noi nici chiar dacă am păcătuit. Nu se rușinează pentru că ea este Mamă. Fie ca Duhul Sfânt, acest prieten, acest însoțitor de drum, acest Mângâietor, avocat pe care Domnul ni l-a trimis, să ne facă să înțelegem acest mister atât de mare al maternității Mariei”.
