Papa Francisc: Jurnalismul nu trebuie să fie o armă de distrugere
23.09.2016, Vatican (Catholica) - Subliniind importanța respectării demnității umane, Papa Francisc le-a spus joi jurnaliștilor că profesia lor nu poate fi niciodată folosită ca armă de distrugere, și nici nu trebuie să fie folosită pentru a alimenta teama. „Desigur, critica este legitimă, și aș adăuga, necesară, așa ca și denunțarea răului, dar acest lucru trebuie să fie făcut mereu respectându-l pe celălalt, viața sa, afectele sale. Jurnalismul nu poate să devină o ‘armă de distrugere’ a persoanelor și chiar a popoarelor”, a afirmat el pe 22 septembrie, în Aula Clementină din Vatican. „Nici nu trebuie să alimenteze frica în fața schimbărilor sau fenomenelor cum sunt migrațiile forțate de război sau de foamete.”
Afirmațiile au fost făcute la întâlnirea cu Consiliul Național al Ordinului Jurnaliștilor, ocazie cu care a subliniat că „există puține profesii care au atâta influență asupra societății ca aceea a jurnalismului. Jurnalistul ocupă un rol de mare importanță și în același timp de mare responsabilitate. Într-un fel voi scrieți ‘prima schiță a istoriei’, construind agenda știrilor și introducând persoanele la interpretarea evenimentelor.” Recunoscând rolul crescând al presei digitale, care vine cu cost pentru jurnalismul tipărit și pentru televiziune, Pontiful a afirmat că „jurnaliștii, când au profesionalism, rămân o coloană de bază, un element fundamental pentru vitalitatea unei societăți libere și pluraliste”.
Papa Francisc a vorbit despre cum jurnalismul „poate sluji la îmbunătățirea societății în care trăim”, subliniind că este necesar ca fiecare „să ne oprim ca să reflectăm asupra a ceea ce facem și asupra a cum facem. În viața spirituală, aceasta asumă adesea forma unei zile de reculegere, de aprofundare interioară. Cred că și în viața profesională este nevoie de așa ceva, de un pic de timp pentru a se opri și a reflecta. Desigur, acest lucru nu e ușor în domeniul jurnalistic, o profesie care trăiește din continui ‘timpi de predare’ și ‘date de expirare’. Dar, măcar pentru un scurt moment, să încercăm să aprofundăm un pic realitatea jurnalismului.”
A subliniat apoi trei elemente: „a iubi adevărul, un lucru fundamental pentru toți, dar în special pentru jurnaliști; a trăi cu profesionalism, ceva ce merge dincolo de legi și regulamente; și a respecta demnitatea umană, care este mult mai dificil decât se poate crede la prima vedere”. Despre primul a spus că „înseamnă nu numai a afirma, ci a trăi adevărul, a-l mărturisi cu propria muncă. A trăi și a munci, așadar, cu coerență față de cuvintele care se folosesc pentru un articol de ziar sau un reportaj de televiziune. […] Chestiunea aici este a fi sau a nu fi onest cu sine însuși și cu alții. Relația este inima oricărei comunicări.”
A continuat: „a trăi cu profesionalism înseamnă înainte de toate – dincolo de ceea ce putem găsi scris în codurile deontologice – a înțelege, a interioriza sensul profund al propriei munci. […] Misiunea jurnalismului, aș îndrăzni să spun vocația sa, este așadar – prin atenția, grija față de căutarea adevărului – să facă să crească dimensiunea socială a omului, să favorizeze construirea unei adevărate cetățenii. […] Ar trebui să ne facă să reflectăm faptul că, în cursul istoriei, dictaturile – de orice orientare și culoare – au căutat mereu nu numai să pună stăpânire pe mijloacele de comunicare, ci și să impună noi reguli profesiei jurnalistice.”
La final a vorbit despre respectarea demnității umane, lucru „important în orice profesie, și în mod deosebit în jurnalism, pentru că și în spatele simplei relatări a unui eveniment există sentimentele, emoțiile și, în definitiv, viața persoanelor”. Amintind că prin bârfă se poate ucide cu limba, a explicat: „Dacă acest lucru este valabil pentru persoanele individuale, în familie sau la locul de muncă, cu atât mai mult este valabil pentru jurnaliști, pentru că glasul lor poate să ajungă la toți, și aceasta este o armă foarte puternică. Jurnalismul trebuie să respecte mereu demnitatea persoanei. Un articol este publicat astăzi și mâine va fi înlocuit de un altul, însă viața unei persoane defăimate pe nedrept poate să fie distrusă pentru totdeauna.”
A încheiat cu speranța ca jurnalismul să fie tot mai mult „un instrument de construcție, un factor de bun comun, un accelerator de procese de reconciliere; să știe să respingă tentația de a accentua ciocnirea, cu un limbaj care suflă în focul diviziunilor, și mai degrabă să favorizeze cultura întâlnirii. Voi jurnaliștii puteți să amintiți tuturor în fiecare zi că nu există conflict care să nu poată fi rezolvat de femei și bărbați de bunăvoință. Vă mulțumesc pentru această întâlnire; vă urez tot binele pentru munca voastră. Domnul să vă binecuvânteze. Vă însoțesc cu rugăciunea mea și simpatia mea și vă cer cu rugăminte să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.”
Imagini
