Papa Francisc: Ca Maria și Iosif, să îl primim pe Isus și să îl urmăm
18.12.2016, Vatican (Catholica) - După modelul Mariei și al lui Iosif, să fim disponibili la a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu în viața noastră concretă și să urmăm cu încredere voința Tatălui ceresc – este invitația adresată de Papa Francisc miilor de credincioși prezenți duminică, 18 decembrie 2016, în Piața San Pietro, pentru rugăciunea Angelus. Sfântul Părinte ne-a invitat de asemenea ca, în această săptămână care ne desparte de Nașterea Domnului, să ne oprim în tăcere înaintea ieslei, pentru a primi cu adevărat harul acestei sărbători, „har de apropiere, de iubire, de umilință și de duioșie”. Vă oferim discursul Pontifului după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Liturgia de astăzi, a patra și ultima duminică din Advent, este caracterizată de tema apropierii, apropierea lui Dumnezeu de omenire. Textul din Evanghelie (Matei 1,18-24) ne arată două persoane, cele două persoane care, mai mult decât oricine, au fost implicate în acest mister de iubire: Fecioara Maria și soțul său, Iosif. Mister de iubire, mister de apropiere a lui Dumnezeu față de omenire.
Maria este prezentată în lumina profeției care spune: „Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu” (v. 23). Evanghelistul Matei recunoaște că acest lucru s-a petrecut în Maria, care l-a zămislit pe Isus prin lucrarea Duhului Sfânt (cf. v. 18). Fiul lui Dumnezeu „vine” în sânul ei pentru a deveni om și ea îl primește. Astfel, într-un mod unic, Dumnezeu s-a apropiat de ființa umană luând trup dintr-o femeie: Dumnezeu s-a apropiat de noi și a luat trup dintr-o femeie.
Și de noi, într-un mod diferit, Dumnezeu se apropie cu harul Său pentru a intra în viața noastră și pentru a ni-l oferi în dar pe Fiul Său. Și noi ce facem? Îl primim, îl lăsăm să se apropie, sau îl refuzăm, îl alungăm? Așa cum Maria, oferindu-se liber pe sine însăși Stăpânului istoriei, i-a permis să schimbe destinul omenirii, și noi, primindu-l pe Isus și încercând să-l urmăm în fiecare zi, putem coopera la planul Său de mântuire cu privire la noi înșine și la lume. Așadar, Maria ne apare ca model la care să privim și sprijin pe care să ne bazăm în căutarea lui Dumnezeu, în apropierea noastră de Dumnezeu, în a lăsa ca Dumnezeu să se apropie de noi și în angajarea noastră pentru a construi civilizația iubirii.
Celălalt protagonist al Evangheliei de astăzi este Sf. Iosif. Evanghelistul scoate în evidență cum Iosif singur nu își poate explica evenimentul pe care îl vede petrecându-se sub ochii săi, adică sarcina Mariei. Chiar atunci, în acel moment de îndoială, chiar de angoasă, Dumnezeu se apropie – și de el – cu un mesager, și el este luminat cu privire la natura acelei maternități: „ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (v. 20).
Astfel, în fața evenimentului extraordinar, care desigur trezește în inima sa atâtea întrebări, nu o repudiază pe logodnica sa ci o ia la el și se căsătorește cu Maria. Primind-o pe Maria, Iosif primește în mod conștient și cu iubire pe Cel care în ea a fost zămislit prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu, căruia nimic nu-i este imposibil. Iosif, om smerit și drept (cf. v. 19), ne învață să ne încredem mereu în Dumnezeu, care se apropie de noi: când Dumnezeu se apropie de noi, trebuie să avem încredere. Iosif ne învață să ne lăsăm călăuziți de El cu ascultare voluntară.
Aceste două figuri, Maria și Iosif, care cei dintâi l-au primit pe Isus prin credință, ne introduc în misterul Nașterii. Maria ne ajută să ne punem în atitudine de disponibilitate pentru a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu în viața noastră concretă, în trupul nostru. Iosif ne stimulează să căutăm mereu voința lui Dumnezeu și să o urmăm cu încredere deplină. Amândoi au lăsat ca Dumnezeu să se apropie de ei.
„Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel, care, tradus, înseamnă: ‘Dumnezeu-cu-noi'” (Matei 1,23). Așa spune îngerul: „Emanuel se va numi pruncul, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi”, adică Dumnezeu aproape de noi. Și lui Dumnezeu care se apropie eu îi deschid poarta – Domnului – când simt o inspirație interioară, când simt că îmi cere să fac ceva mai mult pentru alții, când mă cheamă la rugăciune? Dumnezeu-cu-noi, Dumnezeu care se apropie. Această veste de speranță, care se împlinește la Crăciun, să ducă la împlinire așteptarea lui Dumnezeu și în fiecare dintre noi, în toată Biserica și în atâția mici pe care lumea îi disprețuiește, dar pe care Dumnezeu îi iubește și de care Dumnezeu se apropie.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut pe toți, credincioși romani și pelerini veniți din diferite țări, familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Vă cer vouă tuturor să vă rugați pentru ca dialogul din Republica Democratică Congo să se desfășoare cu seninătate pentru a evita orice tip de violență și pentru binele întregii țări. Îndeosebi salut grupul numeros de la UNITALSI – ce lucrare frumoasă faceți voi, multe mulțumiri! – care a dat viață unei iesle vii incluzând persoane cu neputințe; precum și studenții de la Institutul Calabrez de Politici Internaționale. Aș vrea să le mulțumesc tuturor persoanelor și instituțiilor care ieri au dorit să îmi adreseze urările lor. Multe mulțumiri! Urez tuturor o duminică frumoasă: timpul este frumos!
Duminica viitoare va fi Crăciunul. În această săptămână – vă rog – să încercăm să găsim un moment pentru a ne opri, pentru a face puțină tăcere și a ne imagina pe Preasfânta Fecioară Maria și pe Sfântul Iosif care merg la Betleem. Să ne imaginăm cum merg: drumul, truda, dar și bucuria, emoția și apoi neliniștea pentru a găsi un loc, preocuparea…, și așa mai departe. În aceasta ajută mult ieslea. Să încercăm să intrăm în adevărata Naștere, cea a Domnului, care se apropie de noi – Dumnezeu-cu-noi, aproape de noi – pentru a primi harul acestei sărbători, care este un har de apropiere, de iubire, de umilință și de duioșie. Și în acele momente amintiți-vă să vă rugați și pentru mine. Poftă bună și la revedere!
