Papa Francisc: Dacă dorim să îl vedem pe Dumnezeu la Crăciun să fim smeriți
25.12.2016, Vatican (Catholica) - În Ajunul Crăciunului, Papa Francisc a subliniat că venirea lui Isus ca Prunc este imaginea paradoxală a măreției care a însoțit profețiile despre venirea lui Mesia, afirmând că acest fapt trebuie să ne provoace să mergem dincolo de efemer și să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat. „Dacă dorim să celebrăm autentic Crăciunul, trebuie să contemplăm acest semn: simplitatea fragilă a acestui micuț nou născut, umilința locului în care stă așezat, afecțiunea delicată a hainelor în care este înfășat. Dumnezeu este aici”, a spus Pontiful pe 24 decembrie. Acesta este „semnul durabil pentru a-l găsi pe Isus. Nu doar atunci, ci de asemenea și astăzi.”
Sfântul Părinte a subliniat că lectura evanghelică a zilei revelează „un paradox”, vorbind de împăratul și oamenii puternici ai acelor vremuri, nu între ei alegând Dumnezeu să se manifeste. Isus „nu apare în sala măreață a unui palat regal, ci în sărăcia unui grajd; nu cu pompă și spectacol, ci în simplitatea vieții; nu cu putere, ci într-o micime care surprinde”, a spus Papa. Așa că dacă dorim să îl găsim „trebuie să mergem acolo unde este: trebuie să ne aplecăm, să ne smerim, să ne facem mici”. La procesiune, un polițist și un pompier din Vatican au fost cei care au purtat statuia Pruncului Isus, ca semn de recunoștință pentru cei 200 de ani sărbătoriți de Jandarmerie, precum și pentru ajutorul dat de pompieri celor afectați de cutremure în Italia centrală, în toamna acestui an.
Papa a vorbit la predică despre faptul că Pruncul Isus „ne provoacă” invitându-ne „să lăsăm în urmă iluziile trecătoare și să mergem la esență, renunțând la pretențiile noastre lacome, să abandonăm nemulțumirile noastre nesfârșite și tristețea pentru ceva ce nu vom avea niciodată” și să redescoperim „pacea, bucuria și sensul vieții”. Pruncul din iesle este o provocare, dar Sfântul Părinte a îndemnat de asemenea să primim și provocarea copiilor de astăzi, „care nu stau într-un pătuț, însoțiți de dragostea mamei și tatălui, ci suferă în iesle murdare, care devorează demnitatea”. Mulți copii se ascund astăzi în subteran pentru a scăpa de bombe sau sunt forțați să doarmă fie pe străzile orașelor mari, fie pe fundul bărcilor pline vârf de imigranți, a continuat Pontiful, subliniind că și această realitate trebuie să ne provoace.
„Să ne lăsăm provocați de copiii cărora nu li se permite să se nască, de cei care plâng pentru că nimeni nu astâmpără foamea lor, de cei care nu au jucării în mâinile lor, ci mai degrabă arme”. Crăciunul este atât un mister de speranță cât și unul de tristețe, a spus Papa, subliniind că sosirea Mariei și a lui Iosif la Betleem ne arată indiferența multora în fața celor care sunt îndepărtați. Aceeași indiferență este prezentă în societatea modernă” atunci când Crăciunul devine o sărbătoare în care protagoniștii suntem noi înșine și nu Isus; când luminile comerțului pun în umbră lumina lui Dumnezeu; când suntem preocupați de daruri dar reci față de cei marginalizați”.
Totuși, Crăciunul este și un semn de speranță, deoarece în ciuda întunericului din viețile noastre, lumina lui Dumnezeu „strălucește”. Lumina Lui blândă nu ne inspiră teamă, ci mai degrabă „Dumnezeu care ne iubește ne atrage la sine cu tandrețea Lui, născut sărac și fragil între noi, ca unul dintre noi”. Papa Francisc și-a încheiat predica încurajându-ne pe toți să ne lăsăm provocați de Isus și să mergem spre El. El ne-a mai spus să ne oprim și să privim la ieslea în care s-a născut Isus, imaginându-ne „lumina, pacea, sărăcia extremă și respingerea” care au însoțit nașterea Sa. Să îi ducem lui Isus „tot ceea ce suntem, înstrăinarea noastră, rănile noastre nevindecate. Atunci, în Isus, ne vom bucura de adevăratul spirit al Crăciunului: frumusețea la a fi iubiți de Dumnezeu”.
Imagini
