Papa Francisc: Există violență și în modul cum ne exprimăm
19.02.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a făcut vineri o vizită la Universitatea „Roma Tre”, răspunzând liber la întrebări puse de studenți. Pe lângă întrebarea pusă de Nor Essa (vezi știrea anterioară), Sfântul Părinte a mai răspuns întrebărilor altor trei studenți: Niccolo Romano, care a întrebat cum pot universitățile lucra pentru a menține „communis patria”, adică „o patrie comună” pentru toți; Giulia Trifilio, care l-a întrebat pe Papă ce „medicament” este necesar pentru a combate actele violente din lume; și Riccardo Zucchetti, care a întrebat cum pot studenții lucra pentru edificarea constructivă a societății într-o lume tot mai schimbătoare și globalizată.
În răspunsul la întrebarea Giuliei, despre cum se poate pune capăt actelor de violențe, Papa a vorbit despre importanța limbajului și a „tonului” care este folosit frecvent, chiar și în conversațiile uzuale. Fie că sunt acasă sau pe stradă, mulți oameni astăzi „strigă”, a spus el, explicând că din păcate „există multă violență” în modul în care oamenii se exprimă. A vorbit și despre saluturile dintre membrii unei familii, care dimineața trec unii pe lângă alții cu un grăbit și golit de sens „hei”, în drum spre ușă. Chiar și aceste lucruri mici „produc violență” deoarece îl fac pe celălalt „anonim”, deposedându-l de nume. „Iată o persoană în fața noastră, cu un nume, dar eu te salut de parcă ești un obiect”, a spus Papa, observând că aceasta pornește de la nivel interpersonal, dar „crește și crește și crește și devine global”. „Nimeni nu poate nega că suntem în război. Este al treilea război pe bucăți.”
Pontiful a sugerat: „Trebuie să coborâm puțin tonul; să vorbim mai puțin și să ascultăm mai mult.” Capacitatea de a asculta și de a primi ceea spune celălalt este primul „medicament” de luat, dialogul fiind al doilea. „Dialogul ne apropie, nu doar de persoană, ci inimă de inimă. Leagă prietenii. Leagă prietenii sociale”, a adăugat Sfântul Părinte, adăugând că unde nu există dialog „există violență”. „Am vorbit de război. Este adevărat, suntem în război, dar războaiele nu încep aici, ci încep în inima ta, în inimile noastre, când nu sunt capabil să mă deschid față de ceilalți, să îi respect pe ceilalți, să vorbesc cu ceilalți, să dialoghez cu ei, aici începe războiul.”
Trebuie acționat și la nivelul universitar, a susținut el, explicând că o universitate trebuie să fie un loc unde au loc discuții între studenți, profesori și grupuri. Dacă nu se întâmplă, „nu este o universitate”. A avertizat împotriva a ceea ce a numit „universitatea elitelor” și despre „universitățile ideologice”, unde studenții merg, sunt învățați o linie de gândire, iar apoi pregătiți „să facă o agendă din această ideologie” în societate. „Aceasta nu este o universitate. Mă duc la universitate să învăț, da, dar să învăț să trăiesc adevărul, să caut adevărul, să caut bunătatea, să trăiesc frumusețea și să caut frumusețea. Aceasta se face împreună, într-o cale universitară ce nu se termină niciodată.”
Răspunzându-i lui Riccardo despre construirea unei societăți în contextul schimbărilor rapide și a globalizării crescute, Papa a spus că o lecție important de învățat este să iei lucrurile așa cum vin. Cu multele schimbări este nevoie de flexibilitate, iar ca exemplu s-a referit la prinderea unei mingi din orice direcție ar veni ea. A subliniat și importanța unității, care este „total altceva decât uniformitatea”. Unitatea, a spus el, înseamnă „a fi una în mijlocul diferențelor. Unitate în diversitate.” Dat fiind că trăim într-o „epocă a globalizării”, ar fi o greșeală să gândim globalizarea ca o bilă pe care fiecare punct este la fel de departe de centru. Dacă se face astfel organizarea, „totul este uniform” și nu există diferențe, dar „această uniformitate distruge unitatea, deoarece răpește posibilitatea de a fi diferit”.
A vorbit și despre ritmul rapid de comunicare din societatea de astăzi. „Azi comunicațiile prezintă pericolul de a nu avea timp să te oprești, să gândești, să reflectezi, și este important să ne obișnuim cu comunicarea, dar fără presiunea vitezei”, a spus el. Uneori comunicarea ajunge atât de grăbită încât „poate deveni lichidă, fără consistență”, astfel că provocarea este „să transformăm această lichiditate în concretețe”, a spus Papa, explicând că același concept se aplică economiei. Folosind „concretețea” drept cuvânt cheie, Sfântul Părinte a spus că „drama economiei de astăzi” este faptul că e o economie lichidă, care conduce la o societate lichidă, cu o rată înaltă de șomaj.
Pontiful a indicat spre unele țări europene, fără să le numească, unde rata șomajului la tineri ajunge la 40-60%. În absența muncii, tinerii „nu știu ce să facă” și se ajunge la dependență sau sinucidere, uneori chiar la terorism, căci își spun: „cel puțin am ceva de făcut care dă sens vieți mele”, ceea ce „este groaznic”. Pentru a rezolva problemele create de această „economie lichidă”, este nevoie de concretețe, „altfel nu se poate face nimic”. Universitățile trebuie să fie locuri în care se întâmplă așa ceva. „În dialogul dintre voi căutați soluții pe care să le propuneți. Soluții reale împotriva acestei culturi lichide.”
