Papa Francisc: Creația este un semn de speranță – trebuie să avem grijă de ea
22.02.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 22 februarie 2017, Papa Francisc a afirmat că creația a suferit adesea din cauza păcatelor și greșelilor omenirii, subliniind că trebuie să avem grijă de ea deoarece noi, ca și creștini, vedem semne de speranță în Învierea lui Cristos, în natură, în fiecare zi. „Ne confruntăm cu consecințele păcatului nostru și totul, în jurul nostru, poartă încă semnul trudelor noastre, al lipsurilor noastre, al închiderilor noastre. Însă, în același timp, știm că am fost mântuiți de Domnul și deja ne este dat să contemplăm și să pregustăm în noi și în ceea ce ne înconjoară semnele Învierii, ale Paștelui, care realizează o nouă creație”.
Papa Francisc le-a vorbit pelerinilor în cadrul audienței sale generale, desfășurate în Piața San Pietro pentru prima oară de când a început iarna, continuând catehezele sale pe tema speranței. El le-a reamintit pelerinilor că Dumnezeu ne-a încredințat creația ca un dar care ne poate apropia de El, chiar dacă egoismul și păcatul nostru au contribuit la distrugerea lui. „Creația este un dar minunat pe care Dumnezeu l-a pus în mâinile noastre, pentru ca să putem intra în relație cu El și să putem recunoaște în ea amprenta planului Său de iubire, la realizarea căruia suntem chemați toți să colaborăm, zi după zi”.
„Însă când se lasă cuprinsă de egoism, ființa umană ajunge să ruineze și lucrurile cele mai frumoase care i-au fost încredințate… Cu experiența tragică a păcatului, fiind ruptă comuniunea cu Dumnezeu, am stricat comuniunea originară cu tot ceea ce ne înconjoară și am ajuns să corupem creația, făcând-o astfel sclavă, supusă caducității noastre. Și din păcate consecința la toate acestea este în mod dramatic sub ochii noștri, în fiecare zi. Când rupe comuniunea cu Dumnezeu, omul pierde propria frumusețe originară și ajunge să desfigureze în jurul său orice lucru; și acolo unde înainte totul făcea trimitere la Tatăl Creator și la iubirea Sa infinită, acum poartă semnul trist și dezolat al orgoliului și al voracității umane. Orgoliul uman, exploatând creația, distruge.”
„Domnul nu ne lasă însă singuri”, a spus Papa, îndreptându-se spre un pasaj din Scrisoarea Sf. Paul către Romani, care spune că „toată creația suspină și suferă durerile unei nașteri până în timpul de acum”. Aceste suspine sunt strigătele celor care suferă, care așteaptă recrearea lumii, a spus Papa, adăugând că „acesta este conținutul speranței noastre: trăim timpul așteptării, timpul unei dorințe care merge dincolo de prezent, timpul împlinirii. În speranță știm că Domnul vrea să vindece definitiv cu milostivirea Sa inimile rănite și umilite și tot ceea ce omul a desfigurat în fărădelegea sa, și că în acest mod El regenerează o lume nouă și o omenire nouă, în sfârșit reconciliați în iubirea Sa”.
Adesea putem fi tentați de dezamăgire, de pesimism, a recunoscut Papa Francisc, dar „încă o dată ne vine în ajutor Duhul Sfânt, respirație a speranței noastre, care menține vii geamătul și așteptarea inimii noastre. Duhul vede pentru noi dincolo de aparențele negative ale prezentului și ne revelează deja acum cerurile noi și pământul nou pe care Domnul le pregătește pentru omenire”. La finalul audienței, Papa a făcut un apel în favoarea Sudanului de Sud, „unde cu un conflict fratricid se unește o gravă criză alimentară care lovește regiunea Cornului Africii și care condamnă la moarte de foame milioane de persoane, între care mulți copii. În acest moment este mai necesară ca oricând angajarea tuturor de a nu se opri numai la declarații, ci de a da ajutoare alimentare concrete și a permite să ajungă la populațiile suferinde”.