Primatul Irlandei: Ne preocupă revenirea granițelor și a conflictului
03.03.2017, Roma (Catholica) - „Suntem sincer îngrijorați.” La aproape douăzeci de ani de la Acordurile din Vinerea Sfântă care au stabilit sfârșitul luptei armate, norii întunecați ai conflictului și diviziunii amenință din nou insula Irlanda. Mons. Eamon Martin, Arhiepiscop de Armagh și primat al Irlandei din 2014, născut și crescut în dificilul oraș Derry, unde în 1972 a avut loc vestita Duminică Sângeroasă, nu ascunde că în insulă climatul social astăzi nu este deloc senin. Actualmente urnele din Irlanda de Nord sunt deschise pentru a alege noii membri ai parlamentului de la Belfast. După alegeri, printre primele teme pe masă va fi Brexit. Astăzi între cele două Irlande nu există urmă de posturi de control, trecerea de la Dublin la Belfast are loc fără întreruperi. Însă când Londra va părăsi Uniunea Europeană, problema graniței va fi una pe care guvernul britanic va avea misiunea să o soluționeze. Granițe, se precizează în materialul Zenit tradus pe ITRC.ro, care nu există pentru Biserica catolică. Conferința Episcopală este una singură și membrii săi au fost primiți la 20 ianuarie de Papa Francisc în vizita ad limina în Vatican.
– Excelență, cum a fost întâlnirea cu Papa?
– A fost un moment extraordinar. Pentru mulți Episcopi, inclusiv pentru mine, a fost prima vizită ad limina. Sfântul Părinte a fost foarte primitor și doritor să cunoască experiențele noastre pastorale ca Episcopi în Irlanda.
– Care sunt cele mai mari angajări pastorale în Irlanda? Există teme pe care le-ați aprofundat în mod deosebit?
– Mult s-a schimbat pentru noi în cei zece ani de la ultima vizită ad limina, la Papa Benedict al XVI-lea, deci erau atâtea de discutat. Înainte de toate s-a vorbit cu Papa Francisc despre eforturile care se fac pentru a proteja copiii și persoanele vulnerabile de abuzuri. În timpul vizitei noastre a fost publicat un raport despre abuzuri în Irlanda de Nord redactat de Sir Anthony Hart, care a folosit ca să ne amintească faptul că mai este încă multă muncă de desfășurat în acest sens. Apoi am tratat tema vocațiilor în Irlanda și despre slujirea preoților și călugărilor noștri. Suntem conștienți de diminuarea numărului de preoți și de cantitatea mai mare de muncă pe care o au. Suntem recunoscători pentru dăruire preoților irlandezi, pentru gentilețea și pentru sprijinul continuu al credincioșilor. Biserica din Irlanda este într-o perioadă de tranziție, care este și o ocazie pentru noi de a ieși în „cheie misionară”. Aceasta înseamnă abandonarea clericalismului pentru a îmbrățișa carismele credincioșilor laici, îndeosebi ale femeilor. Este un lucru care se întâmplă și aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru asta.
– L-ați invitat pe Papa Francisc în Irlanda cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor care se va ține la Dublin în 2018?
– Desigur că am discutat despre acest eveniment, reafirmând invitația noastră Papei Francisc să fie cu noi în acea ocazie. Pastorația familială rămâne o prioritate pentru noi. Pentru Irlanda, Întâlnirea Mondială a Familiilor reprezintă mai mult decât un eveniment „una tantum”. Privim la el ca la o oportunitate de har, pentru a celebra și a aprofunda bogățiile „Evangheliei Familiei”.
– Înainte de alegerile din Irlanda de Nord, Episcopii au pregătit un document pentru alegători. De ce?
– Ca Episcopi, avem datoria de a-i sluji pe credincioși și de a predica Evanghelia. Este un moment critic pentru societatea noastră. Ultimele luni au dezvăluit realitatea că principiile Acordului din Vinerea Sfântă, care a fost concordat în 1998, nu sunt probabil așa de înrădăcinate așa cum s-ar putea spera. A fost o întoarcere la limbajul diviziunii și este important ca în comunitate toți să se pună în spatele reprezentanților noștri aleși ieri pentru a-i îndemna să nu zădărnicească progresele enorme făcute. Noi toți avem responsabilități în acest sens, și Bisericile, comunitatea întreprinzătoare, precum și guvernele britanic și irlandez drept co-garanți ai Acordului din Vinerea Sfântă și ai procesului de pace. Toți trebuie să renunțăm la folosirea unui limbaj aspru sau furios și la tentația de a da mai degrabă vina unul pe celălalt, decât să acceptăm responsabilitatea noastră colectivă față de trecut, prezent și viitor. Politicienii noștri au vocația prețioasă de a lucra pentru binele comun și de a exercita conducerea lor prin practica atentă a compromisului.
– S-a schimbat mult situația în Irlanda de Nord în ultimii douăzeci de ani. Ce au reprezentat pentru Dvs – primat de Irlanda născut la Derry – Acordurile din Vinerea Sfântă?
– S-au schimbat multe în această parte a Irlandei în ultimii douăzeci de ani, îndeosebi cu semnarea Acordurilor din Vinerea Sfântă, a căror importanță nu o putem subevalua. Am crescut într-o perioadă dificilă și într-un oraș zbuciumat și divizat ca Derry. Totuși am demonstrat că este posibilă găsirea unui teren comun pentru a construi un viitor de pace și împărtășit. Acum alte regiuni dificile din lume privesc la noi cei din Irlanda de Nord ca la un far de speranță pentru obținerea păcii. Există o nouă generație care a crescut de acum fără experiență culturală de violență. Ca societate tocmai am început să înfruntăm moștenirea teribilă a traumei pe care anii de conflict ne-au lăsat-o în urmă.
– Brexit poate avea impact în Irlanda?
– Irlanda, Nord și Sud, se află într-o stare de incertitudine din cauza Brexit. Nu știm dacă Brexit ar putea avea un impact social, cultural, politic și economic. A fi parte a Europei ne-a ajutat să privim la problemele noastre în mod mai închis, insular. În pofida asigurărilor premierului britanic Teresa May și ale lui Taoiseasch din Irlanda (conducătorul guvernului) Enda Kenny, se discută din nou despre granițele dintre Nordul și Sudul Irlandei și despre restricțiile de circulație a mărfurilor. Există frică și datorită restricțiilor de circulație a persoanelor. Acest tip de nervozitate, combinat cu incertitudinea și lipsa de încredere în guvern în Irlanda de Nord, poate să fie un cocktail periculos. Din păcate – ca în toate situațiile de conflict – săracii, marginalizații, cei dezavantajați social și economic ar fi cei care suferă mai mult și care sunt mai vulnerabili la violență și la disperare. Trebuie să evităm asta cu orice preț.
– Deci întoarcerea granițelor și violențelor în Irlanda sunt izvor de preocupare concretă?
– Sincer suntem preocupați. Biserica Catolică, precum și metodiștii, presbiterienii și anglicanii, au o organizație unitară în toată insula. Conferința Episcopală din Irlanda este una. Armagh, care este Arhidieceza mea, este constituită din circa 60% dintre persoane situate în Irlanda de Nord și 40% în Republică. Desigur granițele cele mai periculoase se pot înrădăcina în mintea noastră, cu atitudini de excludere față de migranți, refugiați, persoane cu alte convingeri politice. Irlanda de Nord este un mic loc. Totuși trecutul a demonstrat că violența din Irlanda de Nord poate să aibă un impact destabilizator mult dincolo de granițele sale. De aceea, consider că Europa, Marea Britanie și Irlanda trebuie să aibă o importantă responsabilitate comună, pentru a ajuta să se găsească o soluție unică pentru viitorul Irlandei de Nord.
– În Irlanda se discută posibilitatea de a modifica al optulea amendament al art. 40 din Constituție, care stabilește dreptul la viață al copilului încă nenăscut. Care este climatul dezbaterii? Cu privire la teme precum avortul și „căsătoria” homosexuală, pare că partide protestante din Irlanda de Nord au poziții mai apropiate de cele ale Bisericii Catolice față de partide istorice care reprezintă comunitatea catolică…
– La 5 martie la Dublin, Biserica va participa la Adunarea Cetățenească (grup de 99 de cetățeni irlandezi trași la sorți cu misiunea de a lua în mod colegial decizii legate de mari chestiuni, în acest caz se va discuta despre posibila modificare a celui de-al optulea amendament al art. 40 din Constituție). În raportul pe care îl vom prezenta – cu titlul „Două Vieți, O Iubire” – afirmăm cu convingere că viața umană este sacră de la zămislire până la moartea naturală. Eliminarea celui de-al optulea amendament al art. 40 din Constituția irlandeză nu va folosi la nimic decât la negarea dreptului la viață a unor categorii de copiii încă nenăscuți. Astfel s-ar schimba radical principiul prin care dreptul la viață este un drept fundamental. Papa Francisc vorbește despre „revoluția duioșiei”. Pentru mine acest amendament ține cu duioșie împreună dreptul la viață al mamei și al copilului său. Două vieți, o iubire. A susține și a alimenta o cultură a vieții este în interesul oricărei femei și al oricărei societăți. Rezultă și obligația de a fi milostivi față de o femeie însărcinată și față de un tată care au nevoie de ajutor în timpul unei sarcini în criză.
