Papa Francisc despre valoarea diaconatului permanent
26.03.2017, Milano (Catholica) - Diaconatul permanent a fost reintrodus de Conciliul Vatican al II-lea, astăzi fiind zeci de mii în toată lumea. În Arhidieceza de Milano sunt 143, ceea ce „nu este un număr mare dar este un număr semnificativ”, a spus Roberto Crespi, diacon permanent. „Suntem bărbați care trăiesc pe deplin propria vocație, cea matrimonială sau cea celibatară, dar trăiesc pe deplin și lumea muncii și a profesiei și aducem deci în cler din lumea familiei și din lumea muncii, aducem toate acele dimensiuni ale frumuseții și experienței dar și ale trudei și uneori și ale rănilor.” Iar Roberto a avut o întrebare ieri, cu ocazia vizitei făcute de Pontif în Milano: „ca diaconi permanenți care este partea noastră pentru ca să putem ajuta să schițăm acea față a Bisericii care este umilă, care este dezinteresată, care este fericită, aceea pe care simțim că este în inima dumneavoastră și despre care ne vorbiți adesea?”
În răspunsul său, Sfântul Părinte a pornit de la aprecieri: „Voi diaconii aveți multe de dat, multe de dat. Ne gândim la valoarea discernământului. În cadrul preoțimii, voi puteți să fiți un glas autoritar pentru a arăta tensiunea care există între datorie și voință, tensiunile care se trăiesc în cadrul vieții familiale – voi aveți o soacră, ca să dau un exemplu! De asemenea binecuvântările care se trăiesc în cadrul vieții familiale.” Mare parte din răspuns a dedicat-o acestei idei: „să nu îi vedem pe diaconi ca jumătate preoți și jumătate laici”. Este un pericol, a apreciat el, o defavoare adusă carismei proprii diaconatului. „Nu este bună imaginea diaconului ca un soi de intermediar între credincioși și păstori. Nici la jumătatea drumului între preoți și laici, nici la jumătatea drumului între păstori și credincioși.”
„Voi aveți o carismă clară în Biserică și trebuie să o construiți”, a spus Pontiful, vorbind apoi pe îndelete despre această vocație, pornind de la Faptele Apostolilor, unde apare instituită diaconia. „Diaconii sunt slujitorii”, se vede în textul biblic, în timp ce Episcopilor li se indică rugăciunea și vestirea Cuvântului ca misiune. „Slujirea este ca unul dintre darurile caracteristice ale poporului lui Dumnezeu. Diaconul este – ca să spunem așa – păzitorul slujirii în Biserică. Fiecare cuvânt trebuie să fie bine măsurat. Voi sunteți păzitorii slujirii în Biserică: slujirea adusă Cuvântului, slujirea adusă Altarului, slujirea adusă Săracilor. Și misiunea voastră, misiunea diaconului, și contribuția sa constă în așa ceva: în a ne aminti nouă tuturor că credința, în diferitele sale exprimări – liturgia comunitară, rugăciunea personală, diferitele forme de caritate – și în diferitele sale stări de viață – laicală, clericală, familială – are o dimensiune esențială de slujire. Slujire adusă lui Dumnezeu și fraților. Voi sunteți păzitorii slujirii în Biserică.”
Și a reluat: „Voi nu sunteți jumătate preoți și jumătate laici – aceasta ar însemna ‘a funcționaliza’ diaconatul -, sunteți sacrament al slujirii aduse lui Dumnezeu și fraților. Și din aceste cuvânt, slujire, derivă toată dezvoltarea lucrării voastre, a vocației voastre, a existenței voastre în Biserică. O vocație care ca toate vocațiile nu este numai individuală, ci este trăită în cadrul familiei și cu familie; în cadrul poporului lui Dumnezeu și cu poporul lui Dumnezeu.” A criticat apoi viziunea actuală chiar în sfera religioasă: „astăzi pare că totul trebuie ‘să ne slujească’, ca și cum totul ar avea ca scop individul: rugăciunea ‘îmi slujește’, comunitatea ‘îmi slujește’, caritatea ‘îmi slujește’. Aceasta este o realitate a culturii noastre. Voi sunteți darul pe care Duhul ni-l oferă pentru a vedea că drumul corect merge în direcție opusă: în rugăciune slujesc, în comunitate slujesc, cu solidaritatea îl slujesc pe Dumnezeu și pe aproapele. Fie ca Dumnezeu să vă dăruiască harul de a crește în această carismă de a păzi slujirea în Biserică. Mulțumesc pentru ceea ce faceți.”
