Papa Francisc: Când suferim pentru bine ne unim cu Domnul
05.04.2017, Vatican (Catholica) - În cadrul audienței sale generale de miercuri, 5 aprilie 2017, din Piața San Pietro, Papa Francisc a vorbit despre ce înseamnă să acceptăm suferința în viețile noastre, unind-o cu suferința lui Isus de pe cruce. Sf. Petru ne spune că este mai bine să suferim „făcând binele… decât făcând răul”, a amintit Pontiful Roman. Petru nu spune „că este bine să suferim, ci că, atunci când suferim pentru bine, suntem în comuniune cu Domnul, care a acceptat să pătimească și să fie pus pe cruce pentru mântuirea noastră”.
„Atunci când și noi, în situațiile mai mici sau mai mari din viața noastră, acceptăm să suferim pentru bine, este ca și cum am arunca în jurul nostru semințe de înviere, semințe de viață și am face să strălucească în întuneric lumina Paștelui”. De aceea Apostolul ne îndeamnă să nu răspundem la rău cu rău, ci „binecuvântând”: „binecuvântarea nu este o formalitate, nu este numai un semn de curtoazie, ci este un mare dar pe care noi cei dintâi l-am primit și pe care avem posibilitatea de a-l împărtăși cu frații. Este vestea iubirii lui Dumnezeu, o iubire nemăsurată, care nu se epuizează, care nu dispare niciodată și care constituie adevăratul fundament al speranței noastre.”
Ori de câte ori „suferim pentru dreptate”, devenim „instrument de mângâiere și de pace, după inima lui Dumnezeu”, a spus Papa. De aceea Apostolul Petru ne numește “fericiți” când facem aceasta. El ne spune de asemenea „să dăm cont despre speranța care este în noi” – această speranță care „nu este un concept, nu este un sentiment, nu este un telefon celular, nu este o grămadă de bogății! Speranța noastră este o Persoană, este Domnul Isus pe care-l recunoaștem viu și prezent în noi și în frații noștri, deoarece Cristos a înviat”, a adăugat Sfântul Părinte.
Aceasta înseamnă că trebuie să fim semnele vizibile ale lui Cristos pe pământ, luându-l ca model al nostru pentru cum să trăim, învățând să acționăm întotdeauna așa cum ar acționa El. „Dacă Cristos este viu și locuiește în noi, în inima noastră, atunci trebuie să-l și lăsăm să se facă vizibil, să nu-l ascundem, și să acționeze în noi… Speranța noastră, așa cum transpare din Psalmul 33 citat de Petru, trebuie să se elibereze în mod necesar în afară, luând forma fină și inconfundabilă a dulceții, a respectului, a bunăvoinței față de aproapele, ajungând chiar să ierte pe cel care ne face rău. O persoană care nu are speranță nu reușește să ierte, nu reușește să dea mângâierea iertării și să aibă mângâierea de a ierta.”
După discursul de la audiența generală, Papa Francisc și-a exprimat apropierea sa față de victimele atacului din 3 aprilie din Sankt Petersburg, Rusia: „În timp ce încredințez milostivirii lui Dumnezeu pe cei care au murit în mod tragic, exprim apropierea mea spirituală de rudele lor și de toți cei care suferă din cauza acestui eveniment dramatic”. De asemenea, a deplâns „măcelul inacceptabil petrecut ieri în provincia Idlib, Siria, unde au fost ucise zeci de persoane lipsite de apărare, între care atâția copii. Mă rog pentru victime și pentru rudele lor și fac apel la conștiința celor care au responsabilități politice, la nivel local și internațional, pentru ca să înceteze această tragedie și să se aducă alinare acelei populații dragi care de atâta timp este chinuită de război.”
