Papa Francisc: Credința creștină se naște în dimineața Paștelui
19.04.2017, Vatican (Catholica) - Biserica intrând în perioada pascală, Papa Francisc a oferit, în ziua de miercuri, 19 aprilie 2017, o reflecție despre Învierea lui Cristos și începutul creștinismului, spunând că nu este vorba despre noi și despre ceea ce facem noi, ci despre ceea ce a făcut Domnul pentru noi. Creștinismul „nu este atât căutarea noastră față de Dumnezeu – o căutare, într-adevăr, atât de șovăitoare – ci mai degrabă căutarea lui Dumnezeu față de noi”.
Isus, a spus Papa, „ne-a luat, ne-a cuprins, ne-a cucerit pentru a nu ne mai lăsa”. În cateheza sa pentru prima audiență generală din perioada pascală, Sfântul Părinte a vorbit despre „harul” și „surpriza” care se găsesc în credința noastră creștină, spunând că avem nevoie de inimi capabile de uimire, deoarece inimile care sunt închise nu pot înțelege adevărul creștinismului. Chiar dacă suntem păcătoși, „în dimineața de Paște putem face asemenea acelor persoane despre care vorbește Evanghelia: să mergem la mormântul lui Cristos, să vedem marea piatră dată la o parte și să reflectăm la faptul că Dumnezeu realizează pentru mine, pentru noi toți, un viitor neașteptat”.
Mai mult, putem intra cu toții în mormintele inimilor noastre, și să vedem cum Dumnezeu poate să transforme moartea în viață. „Aici este fericire, aici este bucurie, viață, unde toți credeau că era numai tristețe, înfrângere și întuneric. Dumnezeu face să crească florile Sale cele mai frumoase în mijlocul pietrelor cele mai aride”. Pontiful a reflectat apoi la începutul creștinismului după moartea și învierea lui Cristos, subliniind că aceste evenimente nu sunt doar o „ideologie” sau o credință „filosofică”, ci sunt evenimente reale la care au fost martori discipolii lui Isus.
Sf. Paul le rezumă astfel: „Isus a murit pentru păcatele noastre, a fost înmormântat și a treia zi a înviat și i s-a arătat lui Petru și celor doisprezece (cf. 1Corinteni 15,3-5). Acesta este faptul: a murit, a fost înmormântat, a înviat și s-a arătat. Adică Isus este viu! Acesta este miezul mesajului creștin”. „Dacă totul s-ar fi terminat cu moartea, în El am avea un exemplu de dăruire supremă, dar aceasta nu ar putea genera credința noastră. Ar fi fost un erou”. „Nu!”, a exclamat Sfântul Părinte. „A murit, dar a înviat. Deoarece credința se naște din înviere. A accepta că Cristos a murit, și a murit răstignit, nu este un act de credință, este un fapt istoric. În schimb a crede că a înviat, da. Credința noastră se naște în dimineața de Paște”.
Credința Sf. Paul se naște și ea din învierea lui Cristos. Sf. Paul „nu era un ministrant, ci era un persecutor al Bisericii, mândru de propriile convingeri; se simțea un om împlinit, cu o idee foarte limpede despre ce anume era viața cu îndatoririle sale. Însă, în acest cadru perfect – totul era perfect la Paul, știa totul – într-o zi se întâmplă ceea ce era absolut imprevizibil: întâlnirea cu Isus Înviat, pe drumul Damascului. Acolo nu a fost numai un om care a căzut la pământ: a fost o persoană cuprinsă de un eveniment care avea să îi răstoarne sensul vieții. Și persecutorul devine apostol, de ce? Pentru că eu l-am văzut pe Isus viu! Eu l-am văzut pe Isus Cristos înviat! Acesta este fundamentul credinței lui Paul, ca și al credinței celorlalți apostoli, ca și al credinței Bisericii, ca și al credinței noastre.”
Papa Francisc și-a încheiat audiența spunând că creștinismul nu pornește de la moarte, „ci de la iubirea lui Dumnezeu față de noi, care a înfrânt dușmana noastră îndârjită. Dumnezeu este mai mare decât nimicul și este suficientă numai o lumânare aprinsă pentru a învinge cea mai întunecată dintre nopți. Paul strigă, făcând ecou la profeți: ‘Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, boldul tău?’ (v. 55). În aceste zile de Paște, să purtăm acest strigăt în inimă. Și dacă ne vor întreba care este motivul zâmbetului nostru și al împărtășirii noastre răbdătoare, atunci vom putea răspunde că Isus este încă aici, că El continuă să fie viu între noi, că Isus este aici, în piață, cu noi: viu și înviat!”
