Surorile Providenței la cei 25 de ani de prezență și misiune în România
26.04.2017, Iași (Catholica) - Congregația „Surorile Providenței” a celebrat duminică, 23 aprilie 2017, o Liturghie de mulțumire pentru cei 25 de ani de prezență și slujire în Dieceza de Iași și în Republica Moldova. Pentru a marca acest moment semnificativ, a fost prezent Preasfințitul Aurel Percă, care a ținut și cuvântul de învățătură, precum și alți preoți din comunitățile parohiale din Iași. De asemeni, au fost prezente la sărbătoare cele două surori misionare din Italia care au dat primul impuls misiunii de cariate în România: sr. Michelina Bettega și sr. Rosetta Benedetti. O prezență semnificativă a fost și sr. Adalberta Osquino, vicara generală a congregației.
Sentimentele care ne-au însoțit celebrând acest jubileu au fost în primul rând de recunoștință. Recunoștință față de Dumnezeu pentru ceea ce a lucrat în istoria delegației noastre, „Sfânta Familie”, de la început și până astăzi; recunoștință față de Preasfințitul Petru Gherghel, care ne-a primit în Dieceza de Iași, și față de părintele Eduard Ferenț, care, lăsându-se inspirat de Duhul Sfânt, a lucrat trup și suflet pentru ca Surorile Providenței să ajungă în România. Acestor persoane, adevărate instrumente ale Providenței, precum și primelor surori care au ajuns în România, le vom rămâne mereu recunoscătoare. Mulțumim și tuturor binefăcătorilor care au susținut opera noastră de caritate în diferite moduri.
Foarte pe scurt, vrem să amintim etapele semnificative ale misiunii noastre în România. În anul 1992 s-a deschis prima noastră misiune, la Adjudeni, cu o grădiniță, cu vizita și asistența persoanelor vârstnice și bolnave la domiciliu, cu o intensă activitate de formare umană și religioasă. Mai târziu, a fost deschis un centru de zi pentru copii. Sr. Michelina și sr. Rosetta, primele surori care au ajuns în România, ne povestesc, cu mare emoție și iubire, de credința puternică pe care au găsit-o, credință întemeiată și hrănită de mărturia și martiriul multor creștini; de mulțimea de copii și de tineri; de speranța puternică în Dumnezeu, singurul care poate face posibil ceea ce pentru om este imposibil. Din anul 2014, surorile nu mai sunt prezente la Adjudeni. A rămas o strânsă colaborare cu grupul de laici pe care surorile continuă să-l însoțească în trăirea valorilor creștine.
În 1996, la Iași, s-a deschis a doua comunitate, iar în 1998 casa de formare, noviciatul și grădinița. Mai târziu, s-a adăugat și Centrul de zi pentru copii. Activitatea pastorală cu copiii și tinerii a fost prezentă încă de la început, concretizându-se în cateheze, campusuri de vară, cursuri de formare pentru animatori, primirea diferitelor grupuri de tineri și familii pentru momente de rugăciune și nu numai. În 2000 a avut loc o deschidere misionară a delegației noastre în Republica Moldova, la Chișinău. Nenumărate sunt activitățile care se desfășoară la Centrul Social-Pastoral „Casa Providenței”: zilnic se oferă bătrânilor nevoiași o masă caldă, sunt diferite inițiative de socializare pentru bătrâni, activități educativ-pastorale pentru copii și tineri. Din anul 2010, în Centrul European de Educație Preșcolară, surorile noastre oferă o educație integrală copiilor preșcolari.
În 2003, la Cireșoaia, s-a deschis o nouă comunitate implicată în activitatea pastorală a Bisericii locale, în asistența și vizita la bătrânii bolnavi și singuri. Ulterior s-a deschis un Centru de zi pentru copii. O simplă și sintetică enumerare de etape și activități care marchează o istorie de Providență, dar și de dăruire generoasă a surorilor care au știut să întrupeze carisma carității părintelui Alois pe teritoriul României și al Republicii Moldova. Celebrarea jubileului de 25 de ani, în acest timp pascal, ne însuflețește dorința de a da un nou elan vestirii Evangheliei. Astăzi simțim invitația de a-l vesti pe Domnul cel Înviat, de a spune tuturor că El este cu noi, că merge înaintea noastră și străbate drumul vieții împreună cu noi. Suntem invitate să împărtășim cu lumea viața, problemele, aspirațiile, într-un cuvânt, să devenim un semn viu de speranță. În acest mod vom trăi din plin cuvintele fondatorului nostru, lăsate nouă ca testament:
„Caritate, caritate, salvați sufletele și salvați-le prin caritate”. (material semnat de Surorile Providenței pentru Ercis.ro)
