Papa Francisc: Mă simt iubit de Cristos?
07.05.2017, Vatican (Catholica) - În timp ce este minunată experiența de a ne simți iubiți de Isus, Bunul nostru Păstor, există riscul de a nu-i recunoaște glasul în mijlocul zgomotelor vieții, a fost avertismentul dat de Sfântul Părinte în alocuțiunea dinaintea rugăciunii mariane Regina Coeli. Redăm cuvintele Papei Francisc după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe ITRC.ro.
Iubiți frați și surori,
În Evanghelia din această duminică (cf. In 10,1-10), numită „duminica Bunului Păstor”, Isus se prezintă cu două imagini care se completează reciproc. Imaginea păstorului și imaginea porții staulului. Turma, care suntem noi toți, are ca locuință un staul care folosește ca refugiu, unde oile locuiesc și se odihnesc după trudele drumului. Și staulul are un țarc cu o poartă, unde stă un paznic. De turmă se apropie diferite persoane: este cel care intră în țarc trecând prin poartă și cel care „sare prin altă parte” (v. 1). Primul este păstorul, al doilea este un străin, care nu iubește oile, vrea să intre pentru alte interese. Isus se identifică cu primul și manifestă un raport de familiaritate cu oile, exprimat prin glas, cu care le cheamă și pe care ele îl recunosc și îl urmează (cf. v. 3). El le cheamă pentru a le conduce afară, la pășuni bogate unde găsesc hrană bună.
A doua imagine cu care Isus se prezintă este cea a „porții oilor” (v. 7). De fapt spune: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin Mine, va fi mântuit” (v. 9), adică va avea viața și o va avea din belșug (cf. v. 10). Cristos, Bun Păstor, a devenit poarta mântuirii omenirii, pentru că și-a oferit viața pentru oile Sale.
Isus, păstor bun și poartă a oilor, este un conducător a cărui autoritate se exprimă în slujire, un conducător care pentru a comanda își dăruiește viața și nu cere altora să o jertfească. Într-un asemenea conducător se poate avea încredere, precum oile care ascultă glasul păstorului lor pentru că știu că împreună cu el se merge la pășuni bune și îmbelșugate. Este suficient un semnal, o chemare și ele îl urmează, îl ascultă, pornesc la drum conduse de glasul celui pe care îl simt ca prezență prietenă, puternică și dulce în același timp, care orientează, protejează, mângâie și vindecă.
Așa este Cristos pentru noi. Există o dimensiune a experienței creștine pe care probabil o lăsăm un pic în umbră: dimensiunea spirituală și afectivă. Faptul de a ne simți legați cu o legătură specială cu Domnul precum oile cu păstorul lor. Uneori raționalizăm prea mult credința și riscăm să pierdem perceperea timbrului acelui glas, al glasului lui Isus de bun păstor, care stimulează și fascinează. Așa cum li s-a întâmplat celor doi discipoli de la Emaus, cărora le ardea inima în timp ce le vorbea pe drum Cel Înviat. Este minunată experiența de a ne simți iubiți de Isus. Puneți-vă întrebarea: „Eu mă simt iubit de Isus? Eu mă simt iubită de Isus?” Pentru El nu suntem niciodată niște străini, ci prieteni și frați. Și totuși nu este întotdeauna ușor a distinge glasul păstorului bun. Fiți atenți. Există mereu riscul de a fi distrași de zgomotul atâtor altor glasuri. Astăzi suntem invitați să nu ne lăsăm distrași de falsele înțelepciuni din această lume, ci să îl urmăm pe Isus, Cel Înviat, ca singura călăuză sigură care dă sens vieții noastre.
În această Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații – îndeosebi pentru vocațiile sacerdotale, pentru ca Domnul să ne trimită buni păstori – să o invocăm pe Fecioara Maria: ea să îi însoțească pe cei zece preoți noi pe care i-am hirotonit cu puțin timp înainte. Am cerut la patru dintre ei din Dieceza de Roma să se arate pentru a da binecuvântarea împreună cu mine. Sfânta Fecioară Maria să susțină cu ajutorul său pe cei care sunt chemați de El, pentru ca să fie prompți și generoși în a urma glasul său.
După Regina Coeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, la Gerona, în Spania, au fost proclamați fericiți Antonio Arribas Hortigüela și șase însoțitori, călugări din Congregația Misionarilor Preasfintei Inimi. Acești fideli și eroici discipoli ai lui Isus au fost uciși din ură față de credință într-un timp de persecuție religioasă. Martiriul lor, acceptat din iubire față de Dumnezeu și din fidelitate față de vocația lor, să trezească în Biserică dorința de a mărturisi cu tărie Evanghelia carității.
Vă salut pe voi toți, credincioși romani și pelerini, îndeosebi pe cei care provin din Varșovia, Aalen, Germania, Liebenau, Austria, din Chennai, India, și din Texas, SUA; precum și profesorii și elevii de la „Corderius College” din Amersfoort, Olanda. Salut Asociația „Meter”, care de peste douăzeci de ani se opune la orice formă de abuz asupra minorilor. Mulțumiri, multe mulțumiri pentru angajarea voastră în Biserică și în societate; și mergeți înainte cu curaj!
Salut participanții la adunarea națională a carabinierilor, delegația Sindicatului Autonom de Poliție, credincioșii din Pomezia și Palestrina, Asociația Sfântul Mormânt din Foligno, Filarmonica Valsoldese și tinerii din Modica. [Filarmonica Valsoldese cântă și Papa adaugă: „Buni!”]. Mâine vom îndrepta implorarea către Sfânta Fecioară Maria a Rozariului din Pompei; în această lună mai să ne rugăm Rozariul îndeosebi pentru pace. Vă rog: să ne rugăm Rozariul pentru pace, așa cum a cerut Fecioara la Fatima, unde voi merge în pelerinaj peste câteva zile, cu ocazia centenarului primei apariții.
Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
