Papa Francisc: Pentru a înțelege credința trebuie să fim mereu în mișcare
11.05.2017, Vatican (Catholica) - Poporul lui Dumnezeu este mereu în mișcare pentru a aprofunda credința, a subliniat Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 11 mai 2017, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Predica Pontifului s-a concentrat pe prima lectură din liturgia zilei, din Faptele Apostolilor, în care Sf. Paul vorbește despre istoria mântuirii până la Isus. Într-o vreme, a observat Sfântul Părinte, chiar și lucruri teribile precum sclavia era acceptate, apoi mergând înainte s-a înțeles faptul că acesta este un păcat de moarte, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Dumnezeu s-a făcut cunoscut în istorie, mântuirea Sa are o mare și lungă istorie”, a spus Episcopul Romei comentând predica Sf. Paul din prima lectură. Urmașul lui Petru a observat că pentru a vorbi despre Isus, Sf. Paul începe de departe, de când poporul lui Israel a ieșit din Egipt. „Mântuirea lui Dumnezeu”, a remarcat Papa, „este în drum spre plinirea timpurilor”, un drum „cu sfinți și păcătoși”. Domnul „conduce poporul Său, cu momente bune și momente urâte, cu libertate și sclavie; însă conduce poporul spre plinătate”, spre întâlnirea cu El. La capăt, așadar, este Isus. Totuși, „drumul nu s-a încheiat acolo”. Isus „ni l-a lăsat pe Duhul Sfânt”, iar acesta „ne amintește, ne face să înțelegem mesajul lui Isus: începe o a doua cale”. Biserica „merge înainte așa, cu mulți sfinți și cu mulți păcătoși, printre haruri și păcate”.
Suveranul Pontif a subliniat că acest drum este „pentru a înțelege, pentru a aprofunda persoana lui Isus, pentru a aprofunda credința” și chiar pentru „a înțelege morala, poruncile”. Papa a observat că un lucru care „într-o vreme părea normal, care nu era păcat, astăzi poate fi păcat de moarte”. „Să ne gândim la sclavie: când mergeam la școală ne povesteau ce făceau cu sclavii, îi duceau dintr-un loc, îi vindeau într-altul; în America Latină se vindeau, se cumpărau… Este păcat de moarte. Astăzi spunem aceasta. Atunci se spunea: ‘Nu’. Dimpotrivă, unii spuneau că se poate face aceasta, pentru că aceste persoane nu au suflet. Dar trebuia să se meargă înainte pentru a înțelege mai bine credința, pentru a înțelege mai bine morala. ‘Ah, părinte, mulțumesc lui Dumnezeu că astăzi nu sunt sclavi!’ Sunt mai mulți!… dar cel puțin știm că este păcat de moarte. Am înaintat.”
„Același lucru cu pedeapsa cu moartea, care era normală într-o vreme. Și astăzi spunem că este inadmisibilă pedeapsa cu moartea”. Sfântul Părinte a subliniat că același lucru este valabil și pentru „războaiele religioase”, punând în lumină faptul că Biserica „este plină de sfinți ascunși”, iar „această sfințenie este cea care ne duce înainte, către a doua plinire a timpurilor, când Domnul va veni pentru a fi totul în toți”. „Dumnezeu a dorit să se reveleze poporului Său astfel: în mișcare. Poporul lui Dumnezeu este în mișcare. Mereu. Când poporul lui Dumnezeu se oprește, devine prizonier într-un grajd, precum un asin: nu înțelege, nu merge înainte, nu aprofundează credința, iubirea, nu își purifică sufletul”.
„Fiecare dintre noi este în mișcare spre plinirea propriului timp. Fiecare dintre noi va ajunge la momentul timpului deplin și viața se va încheia și va trebui să îl găsească pe Dumnezeu. Acesta este momentul nostru. Personal. Pe care noi îl trăim pe a doua cale, a doua plinire a timpului poporului lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este în mișcare. Să ne gândim la aceasta: apostolii, predicatorii, primii, aveau nevoie să înțeleagă că Dumnezeu a iubit, a ales, a iubit poporul său în mișcare, mereu”. „Isus l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca noi să putem merge pe cale”.
Duhul Sfânt „ne împinge să pășim: aceasta este marea operă a milostivirii lui Dumnezeu”, și „fiecare dintre noi este în mișcare spre plinătatea timpurilor personale”. În acest sens, Papa Francisc a subliniat că „a-i cere iertare lui Dumnezeu nu este un lucru automat”. „Este a înțelege că sunt în mișcare, într-un popor aflat în mișcare și că într-o zi, poate astăzi, mâine sau peste treizeci de ani, mă voi afla față în față cu acel Domn care niciodată nu ne lasă singuri, ci ne însoțește pe cale. Gândiți-vă: când eu merg să mă spovedesc, mă gândesc la aceste lucruri? Că sunt în mișcare? Că este un pas spre întâlnirea cu Domnul, spre plinătatea timpurilor mele? Și aceasta este marea operă de milostivire a lui Dumnezeu”.
