Papa Francisc a subliniat responsabilitatea educării tinerilor și a carității față de săraci
21.06.2017, Vatican (Catholica) - Marți, 20 iunie 2017, Papa Francisc a făcut un pelerinaj la mormintele a doi preoți italieni din secolul XX, reflectând asupra carității și educației și făcând apel la adulți să își formeze bine conștiințele, pentru ca să îi poată învăța pe tineri să facă la fel. Adresându-se educatorilor, Papa Francisc a spus: „Misiunea voastră este una plină de obstacole, dar și de bucurii. Dar mai ales este o misiune. O misiune de iubire, pentru că nu se poate învăța fără a iubi și fără conștiința că ceea ce dăruiți este numai un drept pe care îl recunoașteți, acela de a învăța”.
„Acesta este un apel la responsabilitate. Un apel care vă privește pe voi, dragi tineri, dar înainte de toate pe noi, adulții, chemați să trăim libertatea de conștiință în mod autentic, ca o căutare a adevărului, a frumosului și a binelui, gata să plătim prețul pe care acest lucru îl comportă”. Pelerinajul din 20 iunie al Papei Francisc în orășelele italiene Bozzolo și Bariana a avut loc la împlinirea a 50 de ani de la moartea pr. Lorenzo Milani, care a trăit între 1923-1967. A vizitat și mormântul pr. Primo Mazzollari, care a trăit între 1890-1959.
Ambii preoți au fost pe nedrept prezentați ca „anti-clericali” și scrierile lor au fost adesea citate greșit pentru a-i face să pară în dezacord cu Biserica. Cu toate acestea, în viețile lor au respectat întotdeauna orice restricție pe care Biserica le-a impus-o, și nu au predicat sau învățat niciodată în afara Bisericii Catolice. „De învățat sunt atâtea lucruri, dar cel esențial este creșterea unei conștiințe libere”, a continuat Papa, „capabile să se confrunte cu realitatea și să se orienteze în ea condusă de iubire, de voința de a găsi soluții împreună cu ceilalți, de a lua asupră-și trudele și rănile lor, de a fugi de orice egoism pentru a sluji binele comun”.
Scurta vizită a Papei – de doar o jumătate de zi – a început cu un zbor cu elicopterul, dimineața devreme, la Bozzolo, ajungând acolo la ora 9 a.m. A fost primit de primarul de Bozzolo și de Episcopul de Cremona, Antonio Napolioni. Sfântul Părinte a mers la parohia Sf. Petru pentru a se ruga la mormântul pr. Primo Mazzolari, după care a rostit un discurs comemorativ, în fața credincioșilor prezenți la biserică. La ora 10.30 a.m. a plecat spre Barbiana, ajungând la biserica de aici la ora 11.15 a.m., fiind primit de Cardinalul Giuseppe Betori, Arhiepiscop de Florența, și de primarul de Vicchio, municipiu al Florenței.
A făcut apoi o vizită privată la cimitirul bisericii, pentru a se ruga la mormântul pr. Lorenzo Milani, întâlnindu-se după aceea în biserică cu discipolii încă în viață ai pr. Milani. După o scurtă vizită la casa parohială, în grădina adiacentă a rostit un discurs în prezența a aproximativ 200 de persoane, incluzând discipolii pr. Milani, preoți ai Diecezei și copii locuind în case familiale din zonă. Sfântul Părinte s-a întors în Vatican în jurul orei 1.15 p.m.
Pr. Mazzolari a considerat că un preot paroh este chemat să fie un punct de referință pentru comunitate, și de asemenea să lucreze pentru re-evanghelizarea creștinătății. Pr. Lorenzo Milani a avut o abordare similară, pe care a aplicat-o învățându-i pe copiii săraci despre doctrina socială a Bisericii. Într-un timp al unei tot mai mari influențe comuniste în regiune, el a declarat că „doar Evanghelia” va fi călăuza sa. „Școala, pentru pr. Lorenzo, nu era un lucru diferit de misiunea sa de preot, ci modul concret în care își desfășura acea misiune, dându-i un fundament solid și capabil să înalțe până la cer”, a spus Pontiful.
„Voi sunteți martorii modului în care un preot a trăit misiunea sa, în locurile în care Biserica l-a chemat, cu fidelitate deplină față de Evanghelie și tocmai pentru aceasta cu fidelitate deplină față de fiecare dintre voi, pe care Domnul i-a încredințat lui. Și sunteți martori ai pasiunii sale educative, ai intenției sale de a trezi în persoane umanul pentru a le deschide la divin”, le-a spus Papa foștilor elevi din școlile pr. Milani. O învățătură a pr. Milani a fost: „A da săracilor cuvântul, pentru că fără cuvânt nu există demnitate, deci nici libertate și dreptate”. „Cuvântul va putea deschide calea spre cetățenia deplină în societate, prin muncă, și spre apartenența deplină la Biserică, cu o credință conștientă”, a explicat Pontiful.
„Acest lucru este valabil și pentru timpurile noastre, în care numai posesia cuvântului poate permite să se discearnă între multele și adesea confuzele mesaje care vin peste noi, și să se exprime instanțele profunde ale propriei inimi, precum și așteptările de dreptate ale atâtor frați și surori care așteaptă dreptate. Din acea umanizare pe care o revendicăm pentru fiecare persoană pe acest pământ, alături de pâine, de casă, de loc de muncă, de familie, face parte și posesia cuvântului ca instrument de libertate și de fraternitate”.
Adresându-se preoților, Episcopul de Roma le-a reamintit „că dimensiunea sacerdotală a pr. Lorenzo Milani este la rădăcina a tot ceea ce am reevocat până acum despre el. Dimensiunea sacerdotală este rădăcina a tot ceea ce a făcut. Totul se naște din faptul de a fi preot. Dar, la rândul său, faptul de a fi preot are o rădăcină și mai profundă: credința sa. O credință totalizantă, care devine o dăruire totală Domnului și care în slujirea sacerdotală are forma deplină și completă pentru tânărul convertit”. După modelul pr. Milani, Papa a îndemnat: „Să iubim Biserica, iubiți confrați, și să facem să fie iubită, arătând-o ca mamă grijulie a tuturor, mai ales a celor mai săraci și slabi, atât în viața socială cât și în cea personală și religioasă”.
Această iubire l-a caracterizat și pe pr. Primo Mazzolari, care „a trăit ca preot sărac”, dar „nu ca sărman preot”. În testamentul său spiritual, pr. Mazzolari scria că avea întotdeauna puțini bani, pentru lucrurile necesare. „Dacă aș putea avea un regret cu privire la acest punct”, a scris el, „s-ar referi la săracii mei și la operele parohiei pe care le-aș fi putut ajuta mai larg”. Dar pr. Primo a trăit o caritate pastorală „în situațiile complexe pe care a trebuit să le înfrunte: războaiele, totalitarismele, ciocnirile fratricide, truda democrației în gestație, lipsurile oamenilor săi. Vă încurajez, frați preoți, să ascultați lumea, pe cel care trăiește și lucrează în ea, pentru a lua asupra voastră orice întrebare de sens și de speranță, fără a vă teme să străbateți pustiuri și zone de umbră”.
Pr. Primo i-a iubit mult pe săraci, scriind: „Cine are puțină caritate vede puțini săraci; cine are multă caritate vede mulți săraci; cine nu are nicio caritate nu vede pe nimeni”, și adăugând: „Cine îl cunoaște pe sărac, cunoaște pe fratele: cine îl vede pe fratele îl vede pe Cristos, cine îl vede pe Cristos vede viața și adevărata sa poezie, deoarece caritatea este poezia cerului adusă pe pământ”. Papa a spus în încheiere: „Nu încetați să deveniți și voi ‘astfel de preoți și creștini’, chiar dacă aceasta cere să ne luptăm cu noi înșine, chemând pe nume ispitele care ne urmăresc, lăsându-ne vindecați de duioșia lui Dumnezeu”, și a mai amintit un cuvânt al pr. Primo: „Unde văd că poporul lunecă spre coborâri periculoase, mă pun în spate; unde trebuie să urce, mă pun în față. Mulți nu înțeleg că este aceeași caritate care mă mișcă și-ntr-un caz și-n celălalt și că nimeni nu o poate face mai bine decât un preot”.
