Papa Francisc creează o nouă cale spre beatificare, prin „oferirea vieții”
11.07.2017, Vatican (Catholica) - Marți, 11 iulie 2017, Papa Francisc a declarat o nouă categorie de viață creștină care poate fi luată în considerare pentru beatificare, numită „oferirea vieții” – în care o persoană a murit prematur prin oferirea propriei vieți din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Deși similară cu martiriul, această definiție se potrivește acelor servi ai lui Dumnezeu care și-au dăruit în vreun fel viața în mod prematur pentru caritate, deși circumstanțele ar putea să nu intre în definiția strictă a martiriului, care cere prezența unui persecutor.
Schimbările au fost făcute printr-un motu proprio din 11 iulie, adăugând acest caz particular la căile prin care o persoană aflată în proces de beatificare poate fi considerată demnă, pe lângă cele trei căi tradiționale: martiriul, o trăire eroică a virtuților și foarte rarele „cazuri excepționale”. Schimbarea normelor a fost făcută cu sprijinul Congregației pentru Cauzele Sfinților, care a studiat problema în cadrul unei sesiuni plenare din 27 septembrie 2016. Papa Francisc a scris că „sunt demni de o prețuire și cinste specială acei creștini care, mergând pe urmele și după învățăturile Domnului Isus, și-au oferit în mod voluntar și liber viețile pentru alții și au perseverat până la moarte în această privință”.
„Este sigur că oferirea eroică a vieții, sugerată și susținută de caritate, exprimă o adevărată, deplină și exemplară imitare a lui Cristos, și prin urmare merită admirația pe care comunitatea credincioșilor o rezervă de obicei celor care au acceptat în mod voluntar martiriul sângelui sau au trăit într-un grad eroic virtuțile creștine”, a continuat Papa. Documentul este intitulat „Maiorem hac dilectionem” sau „O iubire mai mare decât aceasta”, după versetul din Evanghelia lui Ioan care spune: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca să-și dea viața pentru prietenii săi”. Există șase noi articole care fac din „oferirea vieții” un nou caz particular în procesele de beatificare și canonizare, distinct de cazurile de martiriu și trăire eroică a virtuților.
Patru criterii trebuie îndeplinite în acest caz pentru a fi „valid și eficace” pentru beatificarea unui serv al lui Dumnezeu. Primul: că este vorba despre „o oferire liberă și voluntară a vieții și o acceptare eroică” – pentru caritate – a unei anumite morți nu îndelungate, arătând „o legătură între oferirea vieții și o moarte prematură”. Trebuie de asemenea să se poată verifica, măcar la un nivel obișnuit, trăirea virtuților creștine înainte de oferirea vieții și până în momentul morții, precum și existența semnelor și a reputației de sfințenie, cel puțin după moarte. Și în fine, rămâne obișnuita cerință a unui miracol confirmat venind din mijlocirea servului lui Dumnezeu candidat la beatificare, după moartea sa.
Responsabilitatea de a arăta că a avut loc oferirea vieții revine Diecezei sau Eparhiei care înaintează positio – colecția de documente ce oferă dovezi susținând cauza de canonizare – la Congregația pentru Cauzele Sfinților. Celelalte schimbări sunt în mare un amendament la normele conexe din documentele din 1983: „Divinus perfectionis Magister” și „Noi legi pentru cauzele sfinților”, pentru a include termenul „oferirea vieții” pe lângă cel de „martiriu” și „virtuți”.
