Papa Francisc: Să ne agățăm de cuvântul Domnului

13.08.2017, Vatican (Catholica) - Pericopa evanghelică citită astăzi în Biserica de rit latin a fost cu episodul scufundării lui Petru, când, pe noapte, a venit pe apă spre Isus. Un pasaj care invită la o reflecție asupra propriei credințe, a spus Papa Francisc în alocuțiunea rostită înaintea rugăciunii mariane „Îngerul Domnului”. Redăm traducerea alocuțiunii după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi pagina din Evanghelie (Mt 14,22-33) descrie episodul lui Isus care, după ce s-a rugat toată noaptea pe malul lacului Galileii, se îndreaptă spre barca discipolilor Săi, mergând pe apă. Barca se află în mijlocul lacului, blocată de un puternic vânt contrar. Când îl văd pe Isus venind mergând pe apă, discipolii îl confundă cu o fantomă și se înfricoșează. Dar El îi asigură: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!” (v. 27). Petru, cu avântul său tipic, îi spune: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă!”; și Isus îl cheamă: „Vino!” (v. 28-29). Petru coboară din barcă și începe să meargă pe apă spre Isus; dar din cauza vântului se agită și începe să se scufunde. Atunci strigă: „Doamne, salvează-mă!”, și Isus îi întinde mâna și îl prinde (v. 30-31).

Această relatare din Evanghelie conține un bogat simbolism și ne face să reflectăm asupra credinței noastre, fie ca indivizi, fie ca o comunitate eclezială, și credința noastră a tuturor care suntem aici, astăzi, în piață. Comunitatea, această comunitate eclezială, are credință? Cum este credința în fiecare dintre noi și credința comunității noastre? Barca este viața fiecăruia dintre noi dar este și viața Bisericii; vântul potrivnic reprezintă dificultățile și încercările. Invocația lui Petru: „Doamne, poruncește-mi să vin spre Tine!” și strigătul său: „Doamne, salvează-mă!” se aseamănă mult cu dorința noastră de a simți apropierea Domnului, dar și frica și angoasa care însoțesc momentele cele mai dure din viața noastră și a comunităților noastre, marcată de fragilități interne și de dificultăți externe.

Lui Petru, în acel moment, nu i-a fost suficient cuvântul sigur al lui Isus, care era ca o funie întinsă de care să se prindă pentru a înfrunta apele ostile și turbulente. Este ceea ce ni se poate întâmpla și nouă. Când nu ne agățăm de cuvântul Domnului, pentru a avea mai multă siguranță, ci consultăm horoscopul și ghicitori, începem să ne scufundăm. Aceasta înseamnă că credința nu este atât de puternică. Evanghelia de astăzi ne amintește că credința în Domnul și în cuvântul său nu ne deschide un drum unde totul este ușor și liniștit; nu ne scapă de furtunile vieții. Credința ne dă siguranța unei Prezențe, prezența lui Isus care ne determină să depășim furtunile existențiale, certitudinea unei mâini care ne prinde pentru a ne ajuta să înfruntăm dificultățile, indicându-ne drumul și atunci când este întuneric. Așadar, credința nu este un subterfugiu de la problemele vieții, ci o susține pe drum și îi dă un sens.

Acest episod este o imagine minunată a realității Bisericii din toate timpurile: o barcă ce, de-a lungul traversării, trebuie să înfrunte și vânturi potrivnice și furtuni, care amenință să o distrugă. Ceea ce o salvează nu sunt curajul și calitățile oamenilor săi: garanția împotriva naufragiului este credința în Cristos și în cuvântul Său. Aceasta este garanția: credința în Isus și în cuvântul Său. În această barcă suntem în siguranță, în pofida mizeriilor și slăbiciunilor noastre, mai ales când ne punem în genunchi și îl adorăm pe Domnul, ca discipolii care, la sfârșit, „l-au adorat spunând: «Cu adevărat tu ești Fiul lui Dumnezeu!»” (v. 33). Ce frumos este a-i spune lui Isus acest cuvânt: „Cu adevărat tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Spunem împreună, cu toții? „Cu adevărat tu ești Fiul lui Dumnezeu!”

Fecioara Maria să ne ajute să rămânem tari în credință pentru a rezista în fața furtunilor vieții, să rămânem în barca Bisericii fugind de ispita de a ne urca în navele fascinante dar nesigure ale ideologiilor, modelor și sloganurilor.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori!

Vă salut cu afect pe voi toți, romani și pelerini prezenți: familii, parohii, asociații și pe fiecare credincios. Și astăzi am bucuria de a saluta câteva grupuri de tineri: scoutiștii din Treviso și Vicenza, participanții la întâlnirea națională a Tineretului Franciscan. În afară de aceasta salut Surorile Mariei Preasfinte Îndurerate din Napoli și grupul de pelerini care au parcurs pe jos Via Francigena de la Siena la Roma. Urez tuturor o duminică frumoasă și poftă bună. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. La revedere!