Numirea și înmânarea însemnelor noului Vicar general al Eparhiei de Oradea
27.08.2017, Oradea (Catholica) - Duminică, 27 august, la Sfânta Liturghie celebrată de Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop Greco-Catolic de Oradea și mai mulți preoți, pr. Mihai Vătămănelu, OFMConv a primit binecuvântarea arhierească și însemnele ce țin de noua numire, aceea de Protosincel – Vicar General al Eparhiei de Oradea.
În cuvântul său de învățătură, ierarhul, făcând referire la noua numire, a apreciat slujirea plină de dăruire de până acum a pr. Mihai, subliniind că „mai bine este a da, decât a primi”, „iubind pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Ceea ce am primit în dar de la Dumnezeu să și dăruim celor de lângă noi, privindu-i cu ochii plini de iubire, așa cum l-a privit Isus pe tânărul bogat din Evanghelia de azi. După modelul Sf. Francisc de Assisi, pr. Mihai Vătămănelu l-a urmat pe Isus prin ascultare și slujire față de frați, misiune pe care a acceptat-o și prin această numire, se spune în materialul de pe EGCO.ro.
Pe pagina Facebook a mănăstirii franciscane orădene o postare explică cele două însemne primite de pr. Mihai: Sfânta Cruce și epigonatul. Sfânta Cruce este semnul mântuirii noastre și simbolul care amintește tuturor oamenilor prezența lui Dumnezeu între noi: cu noi este Dumnezeu. Al doilea simbol distinctiv, epigonatul, este un veșmânt liturgic de formă pătrată sau romboidală care se poartă pe partea dreaptă a corpului, legată cu un cordon așezat peste umărul stâng.
Epigonatul, ca veșmânt liturgic, este o formă de „traducere” în ceremonialul liturgic a unor elemente împrumutate din arsenalul militar. Astfel, numele și modul în care este alcătuit epigonatul amintesc de apărătoarele pentru picioare, element din armura soldaților menit să le apere picioarele de rănile de sabie. Prin modul în care este purtat, amintește de o sabie. Împărații bizantini le acordau comandanților de oști și nobililor săbii în semn de cinstire, ca unora care apărau frontierele imperiului; tot astfel, Biserica le acordă slujitorilor săi acest însemn, ca o recunoaștere a strădaniilor lor de apărare a credinței. Astfel, epigonatul îl arată pe purtătorul ei drept apărător al credinței, ostaș al lui Cristos. Ea însăși simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu ca scut și apărare a purtătorului său.
