Papa Francisc: Migranții și refugiații – oameni în căutarea păcii
12.12.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus că pacea este o „aspirație profundă pentru toți”, în mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii, care va fi celebrată în 1 ianuarie 2018. Pacea este o aspirație „a tuturor persoanelor și a tuturor popoarelor, mai ales a celor care suferă mai dur de lipsa ei”. Pontiful i-a amintit în mod special, purtându-i în gândurile și în rugăciunea sa, „pe cei peste 250 de milioane de migranți în lume, dintre care 22 de milioane și jumătate sunt refugiați”. El a făcut apel la Națiunile Unite să întreprindă acțiuni în problema migrației în 2018, definind și aprobând două pacte globale, „unul pentru migrații sigure, ordonate și regulamentare, celălalt cu privire la refugiați”.
„Fiind acorduri împărtășite la nivel global, aceste pacte vor reprezenta un cadru de referință pentru propuneri politice și măsuri practice. Pentru aceasta este important să fie inspirate de compasiune, clarviziune și curaj, în așa fel încât să perceapă orice ocazie pentru a face să înainteze construirea păcii: numai așa realismul necesar al politicii internaționale nu va deveni o capitulare în fața cinismului și a globalizării indiferenței.” Sfântul Părinte a evidențiat temele din Mesajul său pentru Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților din 2018, patru pietre de hotar pentru ajutorarea acestor persoane: „a primi”, „a proteja”, „a promova”, „a integra”.
„A primi” cere lărgirea posibilităților de intrare legală, a nu împinge „refugiații și migranții spre locuri unde îi așteaptă persecuții și violențe”. „A proteja” amintește de datoria de „a recunoaște și a ocroti demnitatea inviolabilă a celor care fug de un pericol real în căutare de azil și siguranță, de a împiedica exploatarea lor”. „A promova” presupune susținerea „dezvoltării umane integrale a migranților și refugiaților”. „A integra”, în sfârșit, „înseamnă a permite refugiaților și migranților să participe pe deplin la viața societății care îi primește, într-o dinamică de îmbogățire reciprocă și de colaborare rodnică în promovarea dezvoltării umane integrale a comunităților locale”.
„Suntem conștienți că a deschide inimile noastre la suferința altuia nu este suficient. Va fi mult de făcut înainte ca frații noștri și surorile noastre să se poată întoarce ca să trăiască în pace într-o casă sigură. A-l primi pe celălalt cere o angajare concretă, un lanț de ajutoare și de bunăvoință, o atenție vigilentă și înțelegătoare, gestionarea responsabilă a noilor situații complexe care, uneori, se adaugă la alte și numeroase probleme deja existente, precum și a resurselor care sunt mereu limitate”. Sfântul Părinte amintește și faptul că guvernanții „au o responsabilitate precisă față de propriile comunități, ale căror drepturi juste și dezvoltare armonioase trebuie să le asigure, pentru a nu fi asemenea constructorului nechibzuit care a calculat rău și nu a reușit să termine turnul pe care începuse să-l zidească”.
Pontiful ne invită să avem o privire contemplativă, „capabilă să-și dea seama că toți facem ‘parte dintr-o singură familie… și toți au același drept de a se folosi de bunurile pământului, a căror destinație este universală, așa cum învață doctrina socială a Bisericii. Aici își au fundament solidaritatea și împărtășirea’… Observându-i pe migranți și pe refugiați, această privire va ști să descopere că ei nu vin cu mâinile goale: aduc o încărcătură de curaj, capacități, energii și aspirații, în afară de comorile din culturile lor native, și în acest mod îmbogățesc viața națiunilor care le primesc. Va ști să observe și creativitatea, tenacitatea și spiritul de jertfă al nenumăratelor persoane, familii și comunități care în toate părțile lumii deschid ușa și inima pentru migranți și refugiați, chiar și acolo unde resursele nu sunt îmbelșugate.”
