Papa Francisc: Să nu întârziem la Liturghie
21.12.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a subliniat miercuri importanța mersului la timp la Liturghie, subliniind că fiecare parte a ei este importantă, în special semnul crucii de la început, când comunitatea se pregătește să aducă cult împreună. „Nu este un obicei bun a privi ceasul și a spune: ‘Sunt în timp, ajung după predică și cu aceasta am îndeplinit porunca'”, a spus Pontiful pe 20 decembrie. „Liturghia începe cu semnul crucii, cu aceste rituri introductive, pentru că acolo începem să îl adorăm pe Dumnezeu ca o comunitate. Și pentru aceasta este important să prevedem să nu ajungem târziu, ba chiar mai devreme, pentru a ne pregăti inima la acest rit, la această celebrare a comunității.”
Citând din „Principiile și normele pentru utilizarea Liturghierului Roman”, Sfântul Părinte a spus că scopul riturilor introductive „este să facă în așa fel încât ‘credincioșii, adunați împreună, să formeze o comunitate și să se dispună să asculte cu credință Cuvântul lui Dumnezeu și să celebreze cu vrednicie Euharistia'”. Pontiful a început de mai multe săptămâni o serie de cateheze despre Liturghie. Printre altele, a explicat ieri de ce se tămâiază altarul la începutul Liturghiei: „Pentru că altarul este Cristos: este figură a lui Cristos. Când noi privim altarul, privim chiar locul unde este Cristos. Altarul este Cristos. Aceste gesturi, care riscă să treacă neobservate, sunt foarte semnificative, pentru că exprimă încă de la început că Liturghia este o întâlnire de iubire cu Cristos, care ‘oferind Trupul Său pe cruce […] a devenit altar, victimă și preot’.”
Despre semnul crucii, Pontiful a făcut un apel pentru ca să fie făcut cum se cuvine, inclusiv de cei mici. „Voi i-ați văzut cum fac copiii semnul crucii? Nu știu ce fac: uneori fac un desen, care nu este semnul crucii. Vă rog: mame și tați, bunici, învățați-i pe copii, de la început – când sunt micuți – să facă bine semnul crucii. Și explicați-le că înseamnă a avea ca ocrotire crucea lui Isus.” A afirmat apoi: „Liturghia începe cu semnul crucii. Toată rugăciunea se mișcă, să spunem așa, în spațiul Preasfintei Treimi – ‘În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh’ -, care este spațiu de comuniune infinită; are ca origine și ca sfârșit iubirea lui Dumnezeu Unul și Întreit, manifestată și dăruită nouă în Crucea lui Cristos.”
Apoi a vorbit și despre salutul liturgic adresat de preot, „cu expresia: ‘Domnul să fie cu voi’ sau alta asemănătoare – sunt mai multe; și adunarea răspunde: ‘Și cu duhul tău’. Suntem în dialog; suntem la începutul Liturghiei și trebuie să ne gândim la semnificația tuturor acestor gesturi și cuvinte. Intrăm într-o ‘simfonie’, în care răsună diferite tonalități de voci, inclusiv timpi de tăcere, pentru a crea ‘acordul’ între toți participanții, adică să se recunoască însuflețiți de un unic Duh și pentru unul și același scop. De fapt, ‘salutul sacerdotal și răspunsul poporului manifestă misterul Bisericii adunate’. Se exprimă astfel credința comună și dorința reciprocă de a fi cu Domnul și de a trăi unitatea cu toată comunitatea.”
Finalul l-a dedicat actului penitențial, pornind de la constatarea că „toți suntem păcătoși; și pentru aceasta la începutul Liturghiei cerem iertare. Este actul penitențial. Nu e vorba numai de a ne gândi la păcatele comise, ci mult mai mult: este invitația de a ne mărturisi păcătoși în fața lui Dumnezeu și în fața comunității, în fața fraților, cu umilință și sinceritate, ca vameșul la templu. Dacă într-adevăr Euharistia face prezent misterul pascal, adică trecerea lui Cristos de la moarte la viață, atunci primul lucru pe care trebuie să îl facem este să recunoaștem care sunt situațiile noastre de moarte pentru a putea învia cu El la viață nouă. Aceasta ne face să înțelegem cât de important este actul penitențial.” Și a promis că va relua tema în cateheza următoare.
