O carte despre „celălalt Francisc”
15.01.2018, Vatican (Catholica) - Obiectivul ambițios, declarat deja pe coperta cărții, este să ofere cititorului un portret al „celuilalt Francisc”, adică să relateze „tot ceea ce nu vi s-a spus niciodată despre Papa”. Lucrare care nu este ușoară, dată fiind cantitatea impunătoare de volume dedicate deja actualului Pontif, care deja umplu rafturile librăriilor. Autoarea este jurnalista nord-americană – dar mutată la Roma – Deborah Castellano Lubov, vaticanistă de la Zenit. „Celălalt Francisc” (publicată în italiană de prestigioasa editură Cantagalli din Siena) conține o prefață a secretarului de stat al Vaticanului, Cardinalul Parolin, și 14 interviuri luate unor personalități din Curia Romană și din Biserica răspândită în cele cinci continente, rude și prieteni ai pontifului argentinian.
Printre aceștia Cardinalul Gerhard Müller, Arhiepiscopul Georg Gänswein, Cardinalul Timothy Dolan, Cardinalul George Pell, Cardinalul Peter Turkson, Maria Elena Bergoglio, Cardinalul Kurt Koch, pr. Federico Lombardi SJ, Patriarhul Fouad Twal, Arhiepiscopul Joseph Edward Kurtz, Cardinalul Wilfrid Fox Napier, Cardinalul Charles Maung Bo, Adrian Pallarols și rabinul Abraham Skorka. Din cele 200 de pagini nu lipsesc știri interesante, informații, revelații, opinii originale și uneori chiar curajoase despre Papa argentinian și diferite probleme de actualitate ridicate de el. Jorge Mario Bergoglio este un om simplu și afabil, căruia îi place mult să glumească, dar este și Papa care a știut să impună atenției întregii omeniri temele mai îndrăgite de el: demnitatea omului, globalizarea sălbatică, distribuirea bogățiilor, salvgardarea creației. Iată în continuare câteva fragmente dintr-un interviu acordat agenției Zenit și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– Cine este „celălalt Francisc” la care faci referință în titlu?
– Un om care înainte de toate se simte și vrea să fie considerat și tratat ca o persoană „normală”. Chiar dacă acum, mi-a spus Cardinalul Koch, nu mai poate să treacă prin piața Navona și să se oprească la bar ca să ia un cappuccino, s-a plâns odată Patriarhului Bartolomeu.
– Din multe interviuri de-ale tale s-ar spune că este și un om foarte glumeț…
– Exact! Și Cardinalul Dolan de New York s-a confruntat cu aceasta, pentru că este destul de corpolent: „dar așa m-am simțit imediat în largul meu cu el”, mi-a povestit el. Sau rabinul Abraham Skorka, devenit apoi mare prieten al său. La prima lor întâlnire erau în biserică la Buenos Aires, după o celebrare solemnă. Cardinalul Bergoglio i-a spus o glumă despre pui, supranume folosit de suporterii adversari pentru a-i lua în râs pe jucătorii de la River Plata. Era un mod de a ironiza cu privire la rezultatele foarte rele ale acelei echipe, dar foarte nepotrivit în situația aceea. Astfel Skorka, suporter al lui River, a reacționat foarte rău. Apoi a înțeles că era un mesaj printre rânduri: „tratează-mă fără formalități, ca pe o persoană oarecare!”
– Cum s-a născut ideea de a scrie această carte?
– Începutul pontificatului lui Bergoglio a coincis, mai mult sau mai puțin, cu începutul activității mele de corespondent din Vatican pentru Zenit. Papa Francisc și-a atras imediat multe atenții, datorită tuturor noutăților aduse înăuntrul și în afara Bisericii. În această atmosferă de mare fervoare, pentru jurnaliștii care se ocupă să urmărească știrile din Vatican, am simțit nevoia să mă confrunt adesea cu voci într-adevăr experte. Așa s-au născut multe interviuri, zi după zi, în desfășurarea muncii mele, și multe prietenii. Apoi m-am întrebat dacă ar fi disponibile pentru a relata cum îl văd ei pe Papa Francisc, cu un interviu mai puțin grăbit și mai raționat decât de obicei. Și iată aici rezultatul.
– Cu privire la interviuri, Papa Francisc a acordat mult mai multe decât orice alt predecesor. Există unele culise curioase pe care le-ai descoperit cu privire la ele?
– Multe! De exemplu, odată, în timpul unuia dintre interviurile din avion se vorbea despre Papa Benedict al XVI-lea în Vatican. „Este ca și cum am avea bunicul înțelept în casă”, a spus Francisc. Apoi s-a gândit din nou și imediat ce a aterizat la Roma i-a spus imediat cu preocupare Mons. Gänswein, prefect al Casei Pontificale și secretar particular al Papei emerit: „Astăzi am spus un lucru un pic tare… sper că Benedict al XVI-lea nu se supără!”
– Cu privire la raportul dintre Papa Francisc și Papa Benedict mult s-a spus și s-a scris, adesea și cu multă superficialitate, inventând contrapoziții… este adevărat?
– E suficient să spun că sora Papei Francisc, așadar o sursă privilegiată de știri, a relatat jurnalistului și prietenului meu Michael Hesemann, căruia îi mulțumesc că mi-a permis să includ acest prețios interviu al său în carte. „Îmi datorezi ascultare. Dacă vei fi ales, va trebui să accepți”, i-a spus Papa Ratzinger Cardinalului Bergoglio, când s-au întâlnit ultima dată înainte de Conclav.
– Ce altceva interesant ați descoperit cu privire la biografia pre-pontificat a Papei Bergoglio?
– Înainte de toate faptul că vestita bunică a lui Bergoglio fiind o antifascistă ferventă, acela a fost motivul pentru care familia a fost aproape constrânsă să părăsească Italia pentru a merge în Argentina. Apoi un episod care este de atunci când Jorge, după ce a terminat școala superioară, i-a spus mamei că vrea să devină medic. Ea era așa de mulțumită încât a eliberat imediat o cameră mică pentru ca el să poată studia liniștit, însă într-o zi a găsit acolo numai cărți de filozofie, teologie, latină. Explicația a fost că într-adevăr voia să devină medic, dar al sufletelor…
– Celălalt conațional al Papei pe care l-ai intervievat, Adrian Pallarols, cine este?
– Adrian este un aurar din Buenos Aires, un prieten foarte drag al papei. Nu aș vrea să stric cititorului surpriza. Vă spun numai că tocmai Bergoglio a fost cel care a celebrat căsătoria sa în urmă cu mult timp. Problema era că parohul care a ținut cursul pentru logodnici lui Adrian și soției sale era capricios cu toți. Când Bergoglio l-a sunat la telefon, prezentându-se ca „părintele Jorge”, pentru a se pune de acord pentru celebrarea căsătoriei lui Adrian, el a început cum era obiceiul său să strige și să apostrofeze, până când a descoperit că… restul citiți-l voi.
– Revenind asupra temei raportului dintre Papa Francisc și mass-media în general, ce ai învățat?
– Mi se pare importantă evaluarea Mons. Gänswein: mass-media nu au fost niciodată așa de bine dispuse cu Papa Ratzinger așa cum sunt astăzi cu Papa Bergoglio. Chiar dacă Papa Francisc, am învățat de la fostul director al Sălii de Presă a Vaticanului părintele Lombardi, nu apreciază mereu întrebările jurnaliștilor în timpul călătoriilor în avion. Adesea chiar rămâne dezamăgit, pentru că nu le găsește interesante, sau pentru că jurnaliștii întreabă orice le trece prin cap în loc să rămână asupra conținuturilor sau episoadelor mai semnificative din fiecare călătorie.
– Se spune că „normalitatea”, sobrietatea lui Francisc, care de exemplu trăiește într-un spațiu foarte mic față de marile apartamente ale unor Cardinali, a adus multă descumpănire în Vatican.
– În parte acest lucru e adevărat, dar nici nu trebuie exagerat. Când am mers să îl intervievez pe Cardinalul Turkson în birourile din dicasterul său, vorbeam despre măreția acelor spații. El mi-a spus că reședința sa este la fel de spațioasă și că după un prieten al său arhitect dintr-o cameră s-ar putea face patru, e adevărat, dar desigur nu într-un edificiu cu o structură antică așa cum este acela! Și oricum, pentru a mobila casa sa – când a ajuns la Roma – știți unde a mers Cardinalul Turkson? La Ikea!
