Papa Francisc: Unde este Maria, nu intră diavolul
28.01.2018, Roma (Catholica) - La Liturghia celebrată duminică în Bazilica Santa Maria Maggiore, Papa Francisc a afirmat că atunci când trecem prin timpuri dificile sau prin probleme, Maria este scutul nostru, păzitoarea credinței noastre, apărătoarea de rău. „Acolo unde Sfânta Fecioară Maria este de-a casei, diavolul nu intră”, a spus Pontiful pe 28 ianuarie. „Acolo unde este Mama, tulburarea nu prevalează, frica nu învinge.”
„Cine dintre noi nu are nevoie de aceasta, cine dintre noi nu este uneori tulburat sau neliniștit? De câte ori inima este o mare în furtună, unde valurile problemelor se înalță și vânturile preocupărilor nu încetează să sufle! Maria este arca sigură în mijlocul potopului. Nu ideile sau tehnologia ne vor da întărire și speranță, ci chipul Mamei, mâinile sale care mângâie viața, mantia sa care ne adăpostește. Să învățăm să găsim refugiu, mergând în fiecare zi la Mama”, a afirmat Papa la Liturghia celebrată în Bazilica mariană cu ocazia sărbătorii mutării icoanei Salus Populi Romani – Protectoarea poporului roman, numele unei străvechi icoane bizantine a Mariei cu Pruncul, despre care tradiția spune că ar fi fost pictată de Sf. Luca Evanghelistul și care a sosit la Roma în sec. VI.
A fost canonic încoronată în 1838 de Papa Grigore al XVI-lea, iar a doua oară în 1954 de Papa Pius al XII-lea. Romanii, precum și Papii, au o devoțiune specială. Se află în capela paulină din Bazilica Santa Maria Maggiore. Papa Francisc are și el o devoțiune specială la această icoană. Prima sa vizită ca Pontif a fost la Bazilica Santa Maria Maggiore pentru a se ruga tocmai în fața acestei icoane. Imaginea a trecut prin lucrări intense de restaurare în Muzeele Vaticanului, iar Liturghia de astăzi a fost și ocazia dezvelirii ei oficiale după această perioadă.
Sfântul Părinte și-a construit predica pornind de la această rugăciune: „Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, nu disprețui rugăciunile noastre în nevoile noastre, ci ne mântuiește pururi de toate primejdiile, Fecioară slăvită și binecuvântată.” Vorbind mai întâi despre ocrotire, a spus: „Părinții noștri în credință au învățat că în momentele turbulente trebuie să ne adunăm sub mantia Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Odinioară persecutații și nevoiașii căutau refugiu pe lângă femeile nobile de rang înalt: când mantia lor, care era considerată inviolabilă, se întindea în semn de primire, ocrotirea era acordată. Așa este pentru noi în privința Sfintei Fecioare Maria, femeia de rangul cel mai înalt din neamul omenesc.”
„Când ne lipsește speranța”, a continuat el, „când se împuținează bucuria, când se epuizează forțele, când se întunecă steaua vieții, Maria intervine. Și dacă o invocăm, intervine mai mult. Este atentă la trude, este sensibilă la turbulențe – turbulențele vieții -, apropiată de inimă. Și niciodată, niciodată nu disprețuiește rugăciunile noastre; nu lasă să se piardă nici măcar una. Este Mamă, nu se rușinează niciodată de noi, ba chiar așteaptă numai să îi poată ajuta pe fiii săi.” A vorbit și despre pericolul unei vieți fără Maria, „fără ocrotire, lăsându-ne transportați de viață ca frunzele de vânt”. De aceea Domnul „ne recomandă să o primim pe Mama. Este o exigență de viață. A o iubi nu este poezie, înseamnă a ști să trăim.”
Papa a relatat și un episod: „Alături de un pat din spital, o mamă îl veghea pe fiul său, îndurerată după un accident. Acea mamă stătea acolo mereu, zi și noapte. Odată s-a plâns preotului spunând: ‘Dar Domnul nu a permis un lucru nouă mamelor!’ ‘Ce anume?’, a întrebat preotul. ‘Să ia durerea copiilor’, a răspuns femeia. Iată inima de mamă: nu se rușinează de rănile, de slăbiciunile copiilor, ci le vrea cu sine. Și Mama lui Dumnezeu și a noastră știe să ia cu sine, să mângâie, să vegheze, să vindece.” La final le-a cerut credincioșilor prezenți să o salute pe Maria: ” Toți împreună, de trei ori: ‘Sfântă Născătoare de Dumnezeu’. Toți împreună: ‘Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu’.”
