Cardinalul Coccopalmerio: Codul de Drept Canonic trebuie să conțină Evanghelia (II)
08.03.2018, Vatican (Catholica) - Cardinalul Francesco Coccopalmerio, președinte al Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative, vorbește despre modificările aduse la Codul de Drept Canonic, ca urmare a ultimelor intervenții făcute de Papa Francisc cu motu proprio „De concordia inter codices” și motu proprio „Imparare a congedarsi”. În plus ilustrează starea reformei cărții a VI-a a Codului, evidențiind punctele importante conținute în schema de lucru. Apoi sunt trecute în revistă câteva dintre activitățile semnificative pe care le desfășoară Consiliul Pontifical, într-o optică de deschidere și de slujire față de canoniștii prezenți în diferitele contexte teritoriale. Lărgind privirea, Cardinalul propune, la sfârșitul acestui interviu tradus de pe iuscanonicum.it pentru ITRC.ro de pr. Mihai Pătrașcu, câteva considerații mai generale cu privire la rolul actual al dreptului canonic în Biserică. Iată ultima parte.
– Care sunt activitățile Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative le desfășoară în domeniul dreptului canonic?
– Prima este cea referită la legislație. Consiliul Pontifical nu este legislatorul, ci are misiunea delicată de a sugera legislatorului cum să intervină asupra sistemului juridic. Trebuie să studiem și să cunoaștem cele două Coduri și celelalte norme ale Bisericii universale, să verificăm dacă există lacune de umplut sau norme depășite de înlăturat sau de înlocuit, evidențiind aceste situații și în același timp furnizând legislatorului posibilitatea de a interveni, acolo unde se consideră oportun.
A doua zonă este cea a controlului, menită să evalueze dacă normele în vigoare sunt puse sau nu în practică și aplicate în mod corect și dacă se determină eventual practici contrare pentru care este necesar să se intervină. A treia zonă de activitate este cea a interpretării normelor: într-adevăr, în acest moment nu consideră că există exigențe puternice de acest timp, și pentru că normele sunt în mod substanțial clare. Însă există multe persoane care nu au personal claritate cu privire la normă și apoi nu cer explicații de la dicaster, care răspunde la întrebările prezentate.
A patra activitate se referă la tot ceea ce folosește pentru o mai bună cunoaștere și aplicare a dreptului canonic: face parte din acest domeniu de exemplu gestionarea sitului web al dicasterului. Noi suntem în centru și suntem chemați să desfășurăm o slujire pentru periferii, înțelegând prin periferii Conferințele Episcopale, asociațiile canoniste, facultățile și institutele de drept canonic din lume. Așadar eu spun: schimbul de informații disponibile, publicitatea inițiativelor care interesează dreptul canonic, publicarea răspunsurilor pe care dicasterul le dă ca urmare a cererilor de interpretare normativă, toate sunt conținuturi pe care le facem disponibile pe web, încercând să facem un serviciu de iradiere a cunoașterii dreptului canonic în toată lumea.
După aceea, s-a dezvoltat mult în ultimele timpuri raportul direct cu Episcopii care vin la Roma în vizită ad limina și se confruntă la dicasterul nostru despre probleme canonice specifice care se referă la teritoriul lor, cum ar fi de exemplu Sinoadele diecezane, prezența canoniștilor în dieceze care să sprijine curiile pentru o corectă predispunere a actelor administrative, desfășurarea de întâlniri și seminarii despre tematici juridice. Toate acestea pentru o mai mare cunoaștere și difuzare a dreptului canonic în Biserică, lucru care este tocmai una dintre îndatoririle mele cele mai importante.
– Anul trecut s-a celebrat centenarul Codului de Drept Canonic din 1917. Din punctul Dvs de vedere, care este astăzi rolul dreptului canonic al Bisericii?
– Voi indica un singur aspect, probabil un pic provocator. Mie îmi place să spun că Codul de Drept Canonic ar trebui să fie un text care ilustrează sub atâtea aspecte cine este credinciosul creștin. De exemplu, Cartea a VI-a, despre care am vorbit, ar trebui să ne facă să înțelegem care sunt acțiunile negative în mod grav contrare statutului vieții creștine.
Desigur, în textul Codului găsim în același timp canoane cu conținuturi foarte inovatoare și altele în mod categoric mai slabe. De exemplu, să luăm în considerare can. 222 § 2 (nici măcar tot canonul, ci numai paragraful al doilea!): citim că credincioșii au obligația de a promova dreptatea socială și, amintindu-și de porunca Domnului, au obligația de a-i ajuta pe săraci cu veniturile proprii. Însă pentru a înțelege ce este porunca Domnului trebuie să citesc Evanghelia, Faptele Apostolilor, scrisorile Sfântului Paul. Dacă mă opresc la acest text din Cod, nu pot ajunge să înțeleg care este această poruncă. Atunci mă întreb, de ce să nu enunț în termeni pozitivi, deja în Cod, de exemplu obligația de a face faptele de milostenie stabilite de Biserică?
Punctul important asupra căruia trebuie focalizată atenția cred că este conceptul însuși de Cod de Drept Canonic, cu particularitățile sale. Dacă se vrea să fie asemănat cât mai mult posibil cu un cod civil, ar rămâne ceva incomplet și nesatisfăcător. Codul nostru trebuie să fie unul care conține Evanghelia.
