Papa Francisc: Crucifixul este pentru rugăciune, nu o decorațiune
18.03.2018, Vatican (Catholica) - Duminică, 18 martie 2018, Papa Francisc a spus că crucifixul nu este doar ceva decorativ de atârnat pe perete sau de purtat la gât, este un important semn al credinței noastre – și trebuie să îl privim și să ne rugăm în fața lui ca izvor al mântuirii noastre. „În imaginea lui Isus răstignit se dezvăluie misterul morții Fiului ca act suprem de iubire, izvor de viață și de mântuire pentru omenirea din toate timpurile. În rănile Sale am fost vindecați”. Sfântul Părinte s-a adresat la aproximativ 20.000 de oameni adunați în Piața San Pietro pentru rugăciunea Angelus de duminică. El i-a întrebat cum privesc la crucifix: ca pe o operă de artă sau contemplând rănile lui Cristos? Redăm traducerea alocuțiunii papale făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (Ioan 12,20-33) relatează un episod petrecut în ultimele zile ale vieții lui Isus. Scena se desfășoară la Ierusalim, unde El se află pentru sărbătoarea Paștelui ebraic. Pentru această celebrare rituală au venit și unii greci; este vorba despre oameni animați de sentimente religioase, atrași de credința poporului ebraic și care, auzind vorbindu-se despre acest mare profet, se apropie de Filip, unul dintre cei doisprezece apostoli, și îi spun: „Vrem să-l vedem pe Isus” (v. 21). Ioan scoate în evidență această frază, centrată pe verbul a vedea, care în vocabularul evanghelistului înseamnă a merge dincolo de aparențe pentru a percepe misterul unei persoane. Verbul pe care-l folosește Ioan, „a vedea”, înseamnă a ajunge până la inimă, a ajunge cu vederea, cu înțelegerea, până la interiorul persoanei, înlăuntrul persoanei.
Reacția lui Isus este surprinzătoare. El nu răspunde cu un „da” sau cu un „nu”, ci spune: „A venit ceasul ca Fiul omului să fie glorificat” (v. 23). Aceste cuvinte, care par la prima vedere că ignoră cererea grecilor, în realitate dau adevăratul răspuns, deoarece cine vrea să-l cunoască pe Isus trebuie să privească înăuntrul crucii, unde se revelează gloria Sa. A privi înlăuntrul crucii. Evanghelia de astăzi ne invită să ne îndreptăm privirea spre crucifix, care nu este un obiect ornamental sau un accesoriu de îmbrăcăminte – uneori abuzat! – ci este un semn religios de contemplat și de înțeles. În imaginea lui Isus răstignit se dezvăluie misterul morții Fiului ca act suprem de iubire, izvor de viață și de mântuire pentru omenirea din toate timpurile. În rănile Sale am fost vindecați.
Pot să mă gândesc: „Cum privesc eu crucifixul? Ca pe o operă de artă, pentru a vedea dacă este frumos sau nu este frumos? Sau privesc înăuntru, în rănile lui Isus, până la Inima Sa? Privesc misterul lui Dumnezeu nimicit până la moarte, ca un sclav, ca un criminal?” Nu uitați de aceasta: a privi crucifixul, pentru a-l privi înăuntru. Există această frumoasă devoțiune de a ne ruga un Tatăl nostru pentru fiecare dintre cele cinci răni: când ne rugăm acel Tatăl nostru, să încercăm să intrăm prin rănile lui Isus înăuntru, înăuntru, chiar la Inima Sa. Și acolo vom învăța marea înțelepciune a misterului lui Cristos, marea înțelepciune a crucii.
Pentru a explica semnificația morții și învierii Sale, Isus se folosește de o imagine și spune: „Dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult” (v. 24). Vrea să ne facă să înțelegem că momentul Său extrem, adică crucea, moartea și învierea, este un act de rodnicie – rănile Sale ne-au vindecat – o rodnicie care va da rod pentru mulți. Așa se aseamănă pe sine însuși cu bobul de grâu care putrezind în pământ generează viață nouă. Cu Întruparea, Isus a venit pe pământ; dar acest lucru nu este suficient: El trebuie și să moară, pentru a-i răscumpăra pe oameni din sclavia păcatului și a le dărui o nouă viață reconciliată în iubire. Am spus „pentru a-i răscumpăra pe oameni”: dar, pentru a mă răscumpăra pe mine, pe tine, pe noi toți, pe fiecare dintre noi, El a plătit acel preț. Acesta este misterul lui Cristos. Merge spre rănile Sale, intră, contemplă; îl vezi pe Isus, dar dinăuntru.
Acest dinamism al bobului de grâu, împlinit în Isus, trebuie să se realizeze și în noi, discipolii Săi: suntem chemați să ne însușim această lege pascală a pierderii vieții pentru a o primi nouă și veșnică. Și ce înseamnă a pierde viața? Ce înseamnă a fi bobul de grâu? Înseamnă a ne gândi mai puțin la noi înșine, la interesele personale, și a ști „să vedem” și să mergem în întâmpinarea nevoilor aproapelui nostru, în special ale celor din urmă. A face cu bucurie fapte de caritate față de cei care suferă în trup și în spirit este modul cel mai autentic de a trăi Evanghelia, este fundamentul necesar pentru ca toate comunitățile noastre să crească în fraternitate și în primire reciprocă. Vreau să-l văd pe Isus, dar să-l văd dinăuntru. Intră în rănile Sale și contemplă acea iubire a inimii Sale față de tine, față de mine, față de toți.
Fecioara Maria, care a ținut mereu îndreptată privirea inimii spre Fiul său, de la ieslea din Betleem până la crucea de pe Calvar, să ne ajute să-l întâlnim și să-l cunoaștem așa cum vrea El, pentru ca să putem trăi iluminați de El și să aducem în lume roade de dreptate și de pace.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Adresez un salut cordial vouă, tuturor celor prezenți aici, credincioși din Roma și din atâtea părți ale lumii. Salut pelerinii din Slovacia și pe cei din Madrid; grupurile parohiale care provin din Sant’Agnello, Pescara, Chieti și Cheremule; tinerii din Dieceza de Brescia și pe cei din decanatul Romana-Vittoria, din Milano. Salut Uniunea Folclorică Italiană, grupul de familii din Rubiera și candidații la Mir din Novi di Modena.
Ieri am fost în vizită la Pietrelcina și la San Giovanni Rotondo. Salut cu afecțiune și mulțumesc comunităților din Diecezele de Benevento și de Manfredonia, Episcopii – Mons. Accrocca și Mons. Castoro -, consacrații, credincioșii, autoritățile; mulțumesc pentru primirea călduroasă și îi port în inimă pe toți, dar în special pe bolnavii din Casa Alinarea Suferinței, pe bătrâni și pe tineri. Mulțumesc celor care au pregătit această vizită pe care într-adevăr nu o voi uita. Padre Pio să-i binecuvânteze pe toți. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
