Reculegere și pelerinaj pentru persoanele consacrate din zona Bacău și Roman
29.03.2018, Roman (Catholica) - Înainte de marea sărbătoare a Paștelui, persoanele consacrate din zona Bacău și Roman au decis de comun acord o zi de reculegere, pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu, pentru a se putea retrage asemenea lui Isus deoparte și pentru a sta cu Isus și a reflecta la viața lor spirituală. Sâmbătă, 24 martie 2018, am putut avea această oportunitate de a trăi o zi de rugăciune și de comuniune fraternă în prezența lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria și a sfinților Săi. Organizată fiind de responsabilele zonale, sr. Emanuela Bereșoaie de la Surorile „Sfântul Carol Boromeu”, Gioseni împreună cu sr. Regina Horvat de la „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, Gherăești, această zi a fost ca o mană cerească pentru hrana sufletului nostru.
Ca de fiecare dată, noi, cei din zona Bacău, ne-am adunat dis-de-dimineață la Curia Provinciei Fraților Franciscani, de unde am plecat cu autocarul spre mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor” a Surorilor Clarise de la Roman, acolo întâlnindu-ne cu cei din zona Romanului, iar împreună am început programul nostru spiritual care a constat în două părți: reculegere și pelerinaj. După salutul de bun venit din partea părintelui asistent spiritual al Surorilor Clarise, a urmat meditația ținută de pr. Iosif Bisoc OFMConv., care ne-a vorbit despre crucea și Învierea lui Isus, mai exact „Prin cruce la Înviere”. Părintele a scos în evidență mai multe aspecte, dar câteva le subliniez.
În primul rând că sfânta cruce este armă și tărie întru toate ale vieții noastre, deoarece acest lemn l-a sfințit Cristos. Așadar, cine nu înțelege taina crucii, mai ales în suferință, acela nu înțelege nici taina Învierii. Pentru noi, persoanele consacrate, ca și pentru cei căsătoriți, crucea este o pecete a vieții care trebuie dusă până la capăt. El este primul care a dus crucea până pe Golgota și nu pentru păcatele Sale, ci pentru noi și ale lumii întregi. Prin profesiunea călugărească, fiecare dintre noi ne-am luat angajamentul de a duce crucea prin practicarea sfaturilor evanghelice, prin trăirea corectă a vieții comunitare, prin activitățile diferite ale carismelor noastre, prin suportarea cu stoicism a diferitelor boli sau probleme de sănătate. Dacă reușim să ducem crucea vieții noastre consacrate cu răbdare, cu smerenie, cu iertare, cu speranță și bucurie, privindu-l pe Cristos care merge înaintea noastră, vom și învia prin Cristos și cu Cristos. Deci, Cristos ne-a învățat cum să ducem crucea. Prin cruce vom birui!
După meditație, părintele ne-a dat câteva idei de reflecție personală, timp în care am avut și ocazia de a ne spovedi. A urmat Sfânta Liturghie prezidată de pr. Albert Iștoc OFMCap, împreună cu preoții prezenți. La predică, pr. Alexandru Olaru OFMConv a încercat să scoată în evidență frumusețea chipului lui Isus, atât strălucitor ca soarele (cf. Mt 17,2), cât și suferind (cf. Mt 26, 67). Noi, persoanele consacrate, avem un Mire frumos, cel mai frumos (Ct 5,10-16), care ne spune mai întâi El că ne iubește și că suntem frumoși, însă noi știm că, din cauza păcatului, avem o frumusețe palidă față de a Lui. Dar trebuie să îi mulțumim Domnului că ne vede altfel decât suntem prin ochii lui Isus. Sfântul Luca ne relatează că „în timp ce se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat” (Lc 9,29). Iată motivul strălucirii feței Sale: rugăciunea. Tot astfel și Moise, după 40 de zile de rugăciune, de dialog cu Dumnezeu, atunci când a coborât de pe muntele Sinai, Aaron și ceilalți fii ai lui Israel, se temeau de el pentru că fața lui strălucea (cf. Ex 34,29-35). Și întâlnirea noastră cu Dumnezeu trebuie să ne destindă fețele și să ne facă fețe voioase și nu triste sau șifonate cum ne îndeamnă și Papa Francisc. La sfârșitul Liturghiei cu toții am mulțumit Surorilor Clarise de clauzură pentru găzduire și comuniune, urmând apoi după binecuvântare agapa fraternă.
După această primă parte a zilei de reculegere, a urmat cea de-a doua parte, adică pelerinajul spre biserica din Nisiporești și mormântul slujitoarei Veronica Antal, care anul acesta va fi beatificată la 22 septembrie, la Liturghia care va fi prezidată de Cardinal Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. La Nisiporești, pr. Fabian Blaj OFMConv, guardianul comunității și responsabilul direct din partea Provinciei cu pelerinii ce ajung în acest loc, ne-a întâmpinat cu mare drag și cu bucurie frățească la intrarea în biserică, tot el conducându-ne spre altar unde era pregătit totul pentru adorație. Mai înainte de acest moment, după salutul dat pelerinilor, ne-a prezentat în mare parte viața slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, fecioară martiră. Am continuat programul nostru cu adorația euharistică la Preasfântul Sacrament, unde în tăcere am putut să contemplăm chipul lui Isus Euharistic, să medităm la viața noastră și să ne rugăm și pentru tinerii și tinerele de astăzi și pentru cât mai multe vocații la viața consacrată și de preoție.
Încheind cu vizita la mormântul slujitoarei Veronica, ne-am rugat pentru ca în curând ea „să devină o adevărată pildă vie de tărie creștină”, pentru lumea întreagă. (fr. Alexandru Olaru pentru OFMConv.ro)
