Papa Francisc: Pentru a urma legea lui Dumnezeu, pornește de la recunoștință
28.06.2018, Vatican (Catholica) - Ascultarea Poruncilor lui Dumnezeu trebuie să vină dintr-o relație personală cu Tatăl și dintr-un sentiment de recunoștință pentru lucrurile bune pe care le-a făcut în viața noastră, a spus Papa Francisc miercuri. „Viața creștină este înainte de toate răspuns recunoscător dat unui Tată generos”, a explicat el în a treia cateheză din seria dedicată Poruncilor.
„Creștinii care urmează numai ‘obligații’ arată că nu au o experiență personală a acelui Dumnezeu care este ‘al nostru’. Eu trebuie să fac aceasta, aceasta, aceasta… Numai obligații. Dar îți lipsește ceva! Care este fundamentul acestei obligații? Fundamentul acestei obligații este iubirea lui Dumnezeu Tatăl, care mai întâi dă, apoi poruncește”, a afirmat Sfântul Părinte pe 27 iunie. A insistat apoi că legea pusă în fața relației nu ajută credința și că pentru un tânăr poate fi greu să se apropie de credință dacă în față îi sunt puse obligațiile și angajamentele. „A fi creștin este un drum de eliberare! Poruncile te eliberează de egoismul tău și te eliberează pentru că iubirea lui Dumnezeu te duce înainte. Formarea creștină nu este bazată pe puterea voinței, ci pe primirea mântuirii, pe faptul de a ne lăsa iubiți: mai întâi Marea Roșie, apoi Muntele Sinai. Mai întâi salvarea: Dumnezeu salvează poporul său în Marea Roșie; apoi pe Muntele Sinai îi spune ce trebuie să facă. Însă acel popor știe că aceste lucruri le face pentru că a fost salvat de un Tată care îl iubește.”
Această idee a precedenței gestului de iubire al lui Dumnezeu înainte de a da Poruncile, Pontiful a dezvoltat-o punând accentul pe recunoștință. „Aș vrea să vă propun un mic exercițiu, în tăcere, fiecare să răspundă în inima sa. Câte lucruri frumoase a făcut Dumnezeu pentru mine? Aceasta este întrebarea. În tăcere fiecare dintre noi să răspundă. Câte lucruri frumoase a făcut Dumnezeu pentru mine? Și aceasta este eliberarea lui Dumnezeu. Dumnezeu face atâtea lucruri frumoase și ne eliberează.” Celor care nu au avut experiența eliberării aduse de Dumnezeu, Papa le-a recomandat o rugăciune-strigăt: „Doamne, salvează-mă, Doamne, învață-mă drumul, Doamne, mângâie-mă, Doamne, dă-mi un pic de bucurie. […] Dumnezeu așteaptă acel strigăt, pentru că poate și vrea să frângă lanțurile noastre; Dumnezeu nu ne-a chemat la viață pentru a rămâne oprimați, ci pentru a fi liberi și a trăi în recunoștință.”
