Papa Francisc: Mulți botezați trăiesc ca și cum Cristos nu ar exista
08.07.2018, Vatican (Catholica) - Isus primit la început cu deschidere în satul său natal, apoi alungat cu dispreț. Acesta a fost subiectul lecturii evanghelice de astăzi din ritul latin și subiectul abordat de Papa Francisc la întâlnirea cu credincioșii veniți pentru rugăciunea Angelus în Piața San Pietro. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcut de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Pagina evanghelică de astăzi (cf. Mc 6,1-6) îl prezintă pe Isus care se întoarce la Nazaret și sâmbăta începe să învețe în sinagogă. De când a plecat și a început să predice prin orașele și satele vecine, nu a mai pus piciorul în localitatea Sa. S-a întors. De aceea, poate că tot satul l-a ascultat pe acest fiu al poporului, a cărui faimă de învățător înțelept și de vindecător puternic se răspândea de acum prin Galileea și mai departe. Însă ceea ce se putea profila ca un succes s-a transformat într-un refuz răsunător, până acolo încât Isus nu a putut să facă acolo nici o minune, ci numai câteva vindecări (cf. v. 5). Dinamica acelei zile este reconstruită în detaliu de evanghelistul Marcu: oamenii din Nazaret mai întâi ascultă și rămân uimiți; apoi se întreabă perplecși: „De unde toate acestea”, această înțelepciune? Și la sfârșit se scandalizează, recunoscând în El pe tâmplar, fiul Mariei, pe care l-au văzut crescând (v. 2-3). De aceea Isus încheie cu expresia devenită proverbială: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui” (v. 4).
Ne întrebăm: cum de consătenii lui Isus trec de la uimire la incredulitate? Ei fac o confruntare între originea umilă a lui Isus și capacitățile Sale actuale: este un tâmplar, nu a făcut studii, și totuși predică mai bine decât cărturarii și săvârșește minuni. Și în loc să se deschidă la realitate, se scandalizează. Conform locuitorilor din Nazaret, Dumnezeu este prea mare pentru a se înjosi să vorbească printr-un om așa de simplu! Este scandalul întrupării: evenimentul descumpănitor al unui Dumnezeu făcut trup, care gândește cu minte de om, muncește și acționează cu mâini de om, iubește cu inimă de om, un Dumnezeu care trudește, mănâncă și doarme ca unul dintre noi. Fiul lui Dumnezeu răstoarnă orice schemă umană: nu discipolii spală picioarele Domnului, ci Domnul e cel care a spălat picioarele discipolilor (cf. In 13,1-20). Acesta este un motiv de scandal și de necredință nu numai în epoca aceea, în orice epocă, și astăzi.
Răsturnarea făcută de Isus îi angajează pe discipolii de ieri și de astăzi la o verificare personală și comunitară. De fapt, și în zilele noastre se poate întâmpla să se nutrească prejudecăți care împiedică perceperea realității. Însă Domnul ne invită să asumăm o atitudine de ascultare umilă și de așteptare docilă, pentru că harul lui Dumnezeu adesea ni se prezintă în moduri surprinzătoare, care nu corespund așteptărilor noastre. Să ne gândim împreună la Maica Tereza de Calcutta, de exemplu. O surioară micuță – nimeni nu dădea zece lire pentru ea – care mergea pe străzi pentru a-i lua pe muribunzi pentru ca să aibă o moarte demnă. Această surioară micuță cu rugăciunea și cu activitatea sa a făcut lucruri minunate! Micimea unei femei a revoluționat activitatea carității în Biserică. Este un exemplu din zilele noastre.
Dumnezeu nu se conformează cu prejudecățile. Trebuie să ne străduim să ne deschidem inima și mintea pentru a primi realitatea divină care ne vine în întâmpinare. Este vorba de a avea credință: lipsa de credință este o piedică în calea harului lui Dumnezeu. Mulți botezați trăiesc ca și cum Cristos nu ar exista: se repetă gesturile și semnele credinței, dar lor nu le corespunde o adeziune reală la persoana lui Isus și la Evanghelia Sa. Fiecare creștin – noi toți, fiecare dintre noi – este chemat să aprofundeze această apartenență fundamentală, încercând să o mărturisească printr-o coerentă conduită de viață, a cărui fir conducător va fi mereu caritatea.
Să îi cerem Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, să topească împietrirea inimilor și strâmtimea minților, pentru ca să fim deschiși la harul Său, la adevărul Său și la misiunea Sa de bunătate și milostivire, care este îndreptată spre toți, fără nici o excludere.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, la Bari, cu Patriarhii Bisericilor din Orientul Mijlociu și reprezentanții lor am trăit o zi specială de rugăciune și de reflecție pentru pace în regiunea aceea. Îi aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru această întâlnire, care a fost un semn elocvent de unitate a creștinilor și a avut participarea entuziastă a poporului lui Dumnezeu. Le mulțumesc iarăși fraților conducători de Biserici și celor care i-au reprezentat; am rămas cu adevărat edificat de atitudinea lor și de mărturiile lor. Îi mulțumesc Arhiepiscopului de Bari, frate umil și slujitor, colaboratorilor și tuturor credincioșilor care ne-au însoțit și susținut cu rugăciunea și prezența bucuroasă.
Astăzi este „Duminica mării”, dedicată lucrătorilor pe mare și pescarilor. Mă rog pentru ei și pentru familiile lor, precum și pentru capelanii și voluntarii apostolatului mării. O amintire deosebită pentru cei care pe mare trăiesc situații de muncă nedemnă; precum și pentru cei care se angajează să elibereze mările de poluări.
Adresez un salut cordial vouă tuturor, romani și pelerini! Salut credincioșii veniți din Polonia cu un gând special pentru participanții la marele pelerinaj anual al familiei Radio Maria la Sanctuarul din Czestochowa. Salut copiii ministranți din Filipine cu rudele lor; tinerii din Padova, grupul de studenți și profesori din Brescia și scoutiștii din Pont-Saint-Martin, Val d’Aosta. Și văd steaguri braziliene… Îi salut pe brazilieni și curaj! Altă dată se va reuși! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
