Un Episcop, fost arbitru, despre ce învățăm din fotbal
13.07.2018, Roma (Catholica) - „O bucurie!” Exultă Mons. Dominique Lebrun, Episcop de Rouen. A fost timp de treisprezece ani arbitru al Federației de Fotbal din Franța. Contactat telefonic de agenția SIR, Episcopul nu și-a ascuns satisfacția: „A fost o bucurie să văd echipa franceză, după dificultățile de acum câțiva ani, reușind să dea din nou ce are mai bun, grație și vârstei tinere a jucătorilor ei. Oricum, nu ar fi fost o dramă și cu atât mai puțin o nedreptate dacă Belgia ar fi învins. A fost un meci echilibrat.” Iată interviul agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– Ce v-a plăcut mai mult?
– Mi-a plăcut mai ales prima repriză, în care au fost foarte puține cartonașe galbene. Am văzut că jucătorii pe teren erau bine dispuși față de arbitru. Am fost arbitru, deci observ când este respect. Desigur, pe la sfârșit a fost un pic de nervozitate și presiune. Jucătorii au fost mai puțin liniștiți și mai puțin respectuoși. Însă a fost un meci deschis până la capăt, de nivel înalt.
– Se pare că Mbappé Kylian, atacantul de la Paris Saint Germain, a spus că vrea să ofere pentru opere de caritate o parte din bonusul pe care jucătorii francezi îl vor primi pentru participarea la Mondialul 2018. Ce tip de Franță reiese din această echipă?
– Se vede că jucătorii naționalei sunt fii din familii migrante. Este o realitate. Nu este de ieri, nici de alaltăieri că Franța este o țară compusă din persoane care au venit din afară, din alte țări și din alte popoare. Însă cred că acest element are astăzi mai puțină greutate față de 1998, când a fost foarte subliniat: s-a vorbit în acea epocă despre o Franță „black-blanc-beur”, un joc de cuvinte pe care francezii l-au creat după victoria la Mondialele din 1998, pentru a defini amestecul de rase care caracteriza naționala franceză de fotbal (literalmente, negri, albi și africani). Astăzi această compoziție este realitatea noastră.
– A fost Mondialul în care am văzut eșecul marilor echipe, de la Argentina, la Brazilia…
– Nu numai al celor mari ci și al echipelor africane. Și este ceea ce mi-a părut rău mai mult. De fapt, în semifinale au fost numai echipe europene. Nici țările sud-americane nu au reușit. Dar aceasta face parte din jocul de fotbal: nu se știe niciodată exact de ce se întâmplă lucrurile.
– Duminică, Papa Francisc, iubitor de fotbal, la Angelus, a încercat să îi consoleze pe brazilieni.
– Da, da, am auzit. Și eu privesc mereu la cei care pierd. Și de fapt mi-a părut tare rău pentru Belgia, care este o țară mai mică și mai puțin populată față de Franța. Ar fi fost frumos dacă ar fi avut posibilitatea să învingă. Speram chiar să facă o finală cu Anglia pentru a lega prietenie cu acest popor care părăsește Europa.
– Care este mesajul pe care, din punctul Dvs de vedere, îl lasă acest Mondial?
– Sportul este un joc. Să nu uităm aceasta niciodată, chiar dacă există profesioniști și miliarde de bani care trec în acest domeniu. Dar este un joc care implică persoane, în toată lumea. Fotbalul este un joc care îi cere jucătorului pe teren să dea totul. Cere gratuitate. Poate să pară paradoxal să vorbim în acești termeni, într-un moment de transferuri de jucători, în care sunt în circulație miliarde de euro, însă această gratuitate este înnăscută în sport. Apoi, fotbalul trezește sentimente de apartenență și participare foarte puternice înlăuntrul nostru. Atinge inima, profunzimea și chiar pulsiunile noastre cele mai intime. Așadar, poate să fie o școală de viață foarte profundă care ne învață și ne întreabă: ce dăm altora? Cum ne raportăm cu alții? Suntem capabili să facem echipă și să fim adversari fără violență, pentru a construi împreună, fiecare cu propriile talente și capacități, un joc frumos?
