Papa Francisc: Botezul ne face misionari
15.07.2018, Vatican (Catholica) - „Un botezat care nu simte nevoia de a vesti Evanghelia, de a-l vesti pe Isus, nu este un bun creștin”, a afirmat Papa Francisc la întâlnirea de astăzi cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (cf. Mc 6,7-13) relatează momentul în care Isus îi trimite pe cei doisprezece în misiune. După ce i-a chemat pe nume pe fiecare, „pentru ca să fie cu El” (Mc 3,14) ascultând cuvintele Sale și observând gesturile Sale de vindecare, acum îi convoacă din nou pentru „a-i trimite doi câte doi” (6,7) în satele în care El urma să meargă. Este un soi de „stagiu” a ceea ce vor fi chemați să facă după învierea Domnului cu puterea Duhului Sfânt.
Textul evanghelic se oprește asupra stilului misionarului, pe care îl putem rezuma în două puncte: misiunea are un centru; misiunea are un chip. Discipolul misionar are înainte de toate un centru al său de referință, care este persoana lui Isus. Relatarea indică aceasta folosind o serie de verbe care îl au pe El ca subiect – „i-a chemat”, „a început să îi trimită”, „le-a dat putere”, „le-a poruncit”, „le-a spus” (v. 7.8.10) -, așa încât plecarea și activitatea celor doisprezece apare ca iradierea dintr-un centru, repropunerea prezenței și acțiunii lui Isus în acțiunea lor misionară. Aceasta arată cum apostolii nu au nimic propriu de vestit, nici capacități proprii de demonstrat, ci vorbesc și acționează ca „trimiși”, ca mesageri ai lui Isus.
Acest episod evanghelic ne interesează și pe noi, și nu numai preoții, ci toți cei botezați, chemați să mărturisim Evanghelia lui Cristos în diferitele domenii ale vieții. Și această misiune este autentică și pentru noi numai pornind de la centrul său imutabil care este Isus. Nu este o inițiativă a fiecărui credincios, nici a grupurilor și nici a marilor asociații, ci este misiunea Bisericii unită inseparabil cu Domnul ei. Nici un creștin nu vestește Evanghelia „din proprie inițiativă”, ci numai trimis de Biserică, ce a primit mandatul de la Cristos însuși. Tocmai Botezul ne face misionari: un botezat care nu simte nevoia de a vesti Evanghelia, de a-l vesti pe Isus, nu este un bun creștin.
A doua caracteristică a stilului misionarului este, ca să spunem așa, un chip, care constă în sărăcia mijloacelor. Echipamentul său răspunde la un criteriu de sobrietate. De fapt, cei doisprezece au porunca: „să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare” (v. 8). Învățătorul îi vrea liberi și ușori, fără sprijine și fără favoruri, siguri numai de iubirea Lui care îi trimite, întăriți numai de Cuvântul Său pe care merg să îl vestească. Toiagul și sandalele sunt dotarea pelerinilor, pentru că așa sunt mesagerii împărăției lui Dumnezeu, nu manageri atotputernici, nu funcționari inamovibili, nu vedete în turneu.
Să ne gândim, de exemplu, la această Dieceză al cărei Episcop sunt eu. Să ne gândim la câțiva sfinți din această Dieceză de Roma: Sfântul Filip Neri, Sfântul Benedict Iosif Labre, Sfântul Alexiu, Sfânta Ludovica Albertini, Sfânta Francisca Romana, Sfântul Gaspar Del Bufalo și atâția alții. Nu erau funcționari sau antreprenori, ci umili lucrători ai Împărăției. Aveau acest chip. Și acestui „chip” îi aparține și modul în care este primit mesajul: de fapt, se poate întâmpla să nu fie primiți sau ascultați (cf. v. 11). Și aceasta este sărăcie: experiența eșecului. Activitatea lui Isus, care a fost refuzat și răstignit, prefigurează destinul mesagerului Său. Și numai dacă suntem uniți cu El, mort și înviat, reușim să găsim curajul evanghelizării.
Fecioara Maria, prima discipolă și misionară a Cuvântului lui Dumnezeu, să ne ajute să ducem în lume mesajul Evangheliei într-o exultanță umilă și strălucitoare, dincolo de orice refuz, neînțelegere sau suferință.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut din inimă pe voi toți, romani și pelerini din Italia și din diferite părți ale lumii: familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Îndeosebi, salut Surorile Preaprețiosului Sânge din Monza, novicele Fiicelor Mariei Ajutătoare care provin din diferite țări și tinerii polonezi din Dieceza de Pelpin, care participă la un curs de exerciții spirituale la Assisi. Urez tuturor o duminică frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
