Maica Maria Ecaterina Kasper va fi declarată sfântă duminică
12.10.2018, Vatican (Catholica) - Călugărița Maria Ecaterina Kasper (1820 -1898), fondatoarea Institutului Slujitoarele Sărace ale lui Isus Cristos, va fi canonizată duminică, 14 octombrie a.c., în Piața San Pietro. Canonizarea are loc în contextul Sinodului Episcopilor, aflat în desfășurare în Vatican și dedicat tineretului.
Născută la Dernbach, in Germania, la 26 mai 1820, Ecaterina și-a trăit copilăria și adolescența făcând munci umile, fie la câmp, fie spărgând pietre pentru pavarea străzilor, pentru a-și ajuta familia. În 1842, când i-a murit tatăl și un frate, Ecaterina – împreună cu mama ei – a început munca de țesătoare dar, în sufletul ei, continua să cultive dorința de a se consacra lui Dumnezeu. În 1845, împreună cu câteva tinere, a început viața comunitară, susținută de membrii parohiei din Dernbach și, trei ani mai târziu, în solemnitatea Adormirea Maicii Domnului a deschis casa celor nevoiași, gest ce avea să devină expresia carismei viitoarei congregații: slujirea celor săraci. La 15 august 1851, împreună cu alte patru tinere care doreau să își consacre viața lui Dumnezeu, Ecaterina a depus voturile în fața Episcopului. Un an mai târziu, aveau să primească numele călugărești, Ecaterina fiind chemată maica Maria, în vreme ce institutul a primit numele Slujitoarele Sărace ale lui Isus Cristos.
La 1 iunie 1870, odată cu aprobarea statutelor, opera fondată de Maria Kasper devine o comunitate de drept pontifical cu o amplă răspândire. Grijile și oboseala care însoțeau zilnic viața călugăriței Maria Kasper aveau să se multiplice în raport direct proporțional cu creșterea familiei călugărești pe care a fondat-o. La moartea ei, în 1898, congregația număra 1725 de călugărițe active în 193 de case, din care 152 în Germania, 28 în America, unde surorile s-au dedicat îndeosebi primirii migranților germani; 4 case în Olanda; 2 case în Anglia și 7 în Boemia.
În predica de la Liturghia de beatificare, din 16 aprilie 1978, Papa Paul al VI-lea spunea: „Deja existența pământească a acestei femei, plină de credință și forță sufletească, este pentru noi o autentică lecție de stil evanghelic, mergând pe deplin pe urmele Învățătorului Divin. Săteancă simplă și săracă, Ecateria (care avea să se numească mai târziu Maria Ecaterina) a trăit, printre munci istovitoare și privațiuni, acceptând – după voința Tatălui ceresc – umilințele și obstacolele întâlnite pe cale. Dar mai ales, asemenea lui Isus, s-a implicat cu neobosită solicitudine în ușurarea diferitelor forme de mizerie fizică și spirituală, s-a dăruit copiilor săraci și abandonați, a deschis școli, i-a ajutat pe bolnavi și bătrâni, aducându-le mângâiere cu o inimă mereu înflăcărată de o mare iubire față de frații nevoiași, alimentată de un continuu și aproape înrădăcinat colocviu cu acel ‘Dumnezeu al oricărei mângâieri’ (Cor 1,3), pe care l-a cunoscut mai mult pe calea iubirii decât pe cea a speculației frământate.” (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
