Cardinalul Sako: Roadele Sinodului pentru tinerii din Irak, punți de dialog cu islamul
02.11.2018, Roma (Catholica) - Tinerii creștini irakieni sunt „o punte pentru dialog” între culturi și religii, îndeosebi „între creștinism și islam” pentru „a consolida conviețuirea”. Este ceea ce scrie primatul caldeean, Cardinalul Louis Raphael Sako, într-un mesaj publicat pe situl Patriarhiei caldeene și trimis spre cunoștință agenției AsiaNews, la întoarcerea la Bagdad, după ce a participat la recentul Sinod din Vatican dedicat tinerilor. Pr. Mihai Pătrașcu a tradus pentru ITRC.ro o amplă sinteză a mesajului Patriarhului Sako, după traducerea din arabă făcută de pr. Rebwar Audish Basa. Iată această sinteză:
În lumina Sinodului Episcopilor despre tema „Tinerii, credința și discernământul vocațional” care s-a ținut la Roma între 3-28 octombrie 2018, am vrea să adresăm această scrisoare pastorală creștinilor irakieni și, îndeosebi, tinerilor caldeeni pentru a le exprima afectul nostru. Și pentru a spune că suntem mândri de ei și de fermitatea lor în a înfrunta provocările și seria de crize, pentru determinarea lor de a rămâne în țara lor de origine păstrând identitate, credința, valorile morale, tradițiile și limba lor, precum și cei din diaspora.
Înainte de toate am vrea să reafirmăm că Biserica este casa lor și în ea au locul lor și rolul lor. Și Biserica împreună cu slujitorii săi, Episcopi și preoți, le oferă tot sprijinul. Acest Sinod a voit să facă „Biserica să iasă” cu scopul de a-i întâlni pe tineri – și prin ei de a-i întâlni pe oameni – în realitatea și actualitatea lor. Creștinii irakieni, și îndeosebi tinerii, au experimentat iubirea lui Dumnezeu față de ei, iar ei în schimb au exprimat fidelitate, mai ales atunci când au lăsat toate în orașele și saltele lor pentru a păstra credința lor. Unii și-au jertfit viața, primind coroana martiriului. Le mulțumim și suntem orgolioși de ei.
Misiunea Bisericii: Misiunea universală a Bisericii este să vestească Evanghelia, să dea mărturie de viață, să celebreze liturgia, adică să celebreze prezența lui Cristos în comunitate, și să îi slujească pe frați, „diaconia”. Tinerii ar vrea ca Biserica să fie aproape de ei, să îi îmbrățișeze, să îi susțină și să întărească apartenența lor la ea, așa încât și ei să proclame Evanghelia celor de vârsta lor.
Vocația comună: Participanții la Sinod au reafirmat că punctul de plecare al credinței este familia. De fapt, familia este prima școală și o micro-biserică, fiind locul în care se naște copilul/copila și în care se primește credința, crește, se maturizează și învață să trăiască. Toate acestea arată esențialitatea formării fiecărei familii creștine într-un mod sănătos și profund pentru a putea trăi Sacramentul Căsătoriei și sacralității sale și pentru a-i putea educa pe proprii copii într-un climat plin de iubire, afect și duioșie, cu libertate, responsabilitate, maturitate.
Tinerii sunt membri ai Bisericii și colaboratori: Tinerii sunt încărcați cu multe energii prețioase. Aceste energii trebuie să fie folosite pentru a proclama Evanghelia și binele comun. În plus, tinerii au o capacitate extraordinară de a depăși provocările și a realiza lucruri frumoase și utile și prin lumea digitală (social media). Păstorii trebuie să îi integreze pe tineri în grupuri mici ca de exemplu în fraternități și în diferitele activități parohiale. Astfel ei pot să întâlnească persoane cu adevărat martori ai lui Cristos, în care se încred și parcurg drumul de credință împreună. Este important de a da responsabilități tinerilor și dacă greșesc nu este o problemă, pentru că și din greșelile lor învață. Deci ar trebui să recunoaștem că tinerii sunt membri ai Bisericii și sunt colaboratori fundamentali. Din păcate, noi orientalii am profitat puțin de Conciliul Vatican II mai ales în ceea ce privește reînnoirea. Cred că a venit momentul de a ne întoarce în mod serios la învățăturile sale pentru a parcurge drumul nostru spre reînnoire și nouă evanghelizare.
Vocații specifice: Noi avem astăzi o mare necesitate de vocații specifice, adică persoane care sunt în măsură să își dedice viața pentru a vesti Evanghelia și a-i sluji pe frați cu deplină convingere, onestitate, entuziasm, iubire și bucurie. La fel de important este a simți bucuria rugăciunii și a citirii Sfintei Scripturi și a urma exemplele minunatelor icoane ale vocațiilor relatate în Sfânta Biblie. Toate acestea hrănesc spiritual vocația și îi dă un elan continuu. Și cât privește seminariile și mănăstirile, accentul trebuie să fie pus pe viața colectivă pe baza principiului că mănăstirea formează „o singură familie”, în care domină armonia, bucuria și respectul față de diversitatea în unitate. În plus, Biserica trebuie să clarifice învățătura sa cu privire la tema trupului și sexului întrucât sunt daruri ale lui Dumnezeu.
Tineretul și societatea: Lumea noastră îndură nedreptatea, lipsa de oportunități egale, șomajul, sărăcia, violența, migrația și marginalizarea… De aceea tinerii trebuie să se angajeze în munca socială și politică și să se insereze în ea pentru a contribui la realizarea dreptății, egalității, fraternității, iubirii și păcii. Aici subliniem rolul pe care Biserica trebuie să îl asume în formarea tinerilor pentru a-i pregăti pentru această misiune. Pe de altă parte, tinerii au nevoie să cunoască doctrina socială a Bisericii și să fie o punte de dialog între culturi și religii, îndeosebi între creștinism și islam, pentru a consolida conviețuirea.
Ce anume se poate realiza: Astăzi a venit ora pentru Biserică, fiind „tată și mamă” a fiilor săi, să se miște, să se unească și să lucreze ca o echipă formată din slujitori și credincioși. Trebuie să ne antrenăm să îi ascultăm pe tineri și pe oameni, pentru a cunoaște nu în teorie ci în practică realitățile și situațiile lor. Biserica, ea care este „casa carității”, trebuie […] să primească, să protejeze, să promoveze și să integreze. Biserica trebuie să își amintească mereu de rolul său profetic. Sperăm ca fiecare Episcop să facă din Dieceza sa o mică Biserică universală și o familie.
Câteva recomandări: 1) A da o atenție deosebită tinerilor în comunitățile ecleziale pentru a concretiza conceptul că „Biserica este o familie” și în așa fel încât toți să fie primiți, ascultați, îmbrățișați, susținuți. 2) A dezvolta în viața eclezială talentele și energiile conducătorilor tinerilor, bărbați și femei fără deosebire, pentru că Duhul Sfânt dă darurile sale la fel bărbaților și femeilor. Noi vom lua inițiativa de a construi un centru pentru tineri la Bagdad, în așa fel încât să fie un centru de spiritualitate, de cultură și de sport, cu o bibliotecă și internet.
Femeile în Biserică: A venit timpul de a reevalua viziunea Bisericii despre rolul femeilor în societate și în Biserică, și în lumina dezvoltărilor culturale și sociale. Tinerii cred că Biserica nu dă femeilor locul lor adevărat. Așadar, Biserica trebuie să revadă poziția sa și strategia sa față de femeie, bazată pe principiile credinței. Și trebuie să aprecieze în mod deosebit carisma femeii în vestirea Evangheliei și în slujirea oamenilor în domeniul educației sobre, a însoțirii, a administrației, a activităților pastorale și a liturgiei.
Concluzie: Deși creștinii rămași în Irak sunt o „turmă mică”, încă suntem puternici ca „drojdia, sarea și lumina”, de aceea trebuie să ne organizăm pe noi și casa noastră și să ne pregătim bine pentru a înfrunta provocările actuale și viitoare, având conștiința, credința, determinarea, încrederea, speranța și unitatea ca o echipă. Aici am vrea să îi invităm pe dragii noștri tineri, bărbați și femei, să citească relatarea despre cei doi discipoli din Emaus (Lc 24,13-35) în care Isus merge cu ei, îi ascultă și împărtășește. Îi invităm să se unească la drumul acestor doi discipoli cu același entuziasm și bucurie. Papa Francisc subliniază prezența lui Cristos în Biserică spunând: „Cristos nu abandonează niciodată Biserica. El îi dăruiește forța și instrumentele adecvate pentru o nouă cărare” (Scrisoare către poporul lui Dumnezeu, 20 august 2018, nr. 2). Așadar, voi sunteți prezentul și viitorul splendid al Bisericii și al societății.
