Papa Francisc: Betleemul, casa pâinii și cetatea lui David
24.12.2018, Vatican (Catholica) - „Ceea ce hrănește viața nu sunt bunurile, ci iubirea; nu lăcomia, ci caritatea; nu belșugul care să fie arătat altora, ci simplitatea care să fie păzită”, a spus Papa Francisc la predica din noaptea de Crăciun, de la Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro. Pornind de la Adam și Eva, care „au luat și au mâncat” fructul oprit, comițând păcatul originar, Pontiful a spus: „Omul a devenit nesătul și lacom. A avea, a se umple de lucruri pare pentru mulți sensul vieții. O lăcomie care nu se mai satură traversează istoria umană până la paradoxurile de astăzi, când câțiva benchetuiesc copios și mulți nu au pâine ca să trăiască.”
Întreaga predică a Papei s-a concentrat în jurul a două dimensiuni ale Betleemului. A pornit de la traducerea numelui, Betleem însemnând „casa pâinii”. Este ca și cum Isus ar spune: „Iată-mă, ca hrană pentru voi”, a interpretat Sfântul Părinte. „Trupușorul Pruncului de la Betleem lansează un nou model de viață: nu devorarea și acapararea, ci împărțirea și dăruirea. Dumnezeu se face mic pentru a fi hrana noastră. Hrănindu-ne cu El, Pâinea vieții, putem să renaștem în iubire și să rupem spirala avidității și a lăcomiei. Din ‘casa pâinii’, Isus aduce omul acasă, pentru a deveni parte a familiei lui Dumnezeu și frate al aproapelui său.”
La Betleem, a mai explicat Pontiful, descoperim că viața lui Dumnezeu curge prin venele omenirii. „Dacă o primim, istoria se schimbă pornind de la fiecare dintre noi. Pentru că atunci când Isus schimbă inima, centrul vieții nu mai este eul meu înfometat și egoist, ci El, care se naște și trăiește prin iubire.” Ca de obicei, Papa a invitat la reflecție personală pornind de la câteva întrebări: „Care este hrana vieții mele la care nu pot să renunț nicidecum: este Domnul sau altceva? […] Am nevoie într-adevăr de multe lucruri, de rețete complicate pentru a trăi? Reușesc să renunț la multele garnituri superflue ca să aleg o viață mai simplă? […] La Crăciun, eu frâng pâinea mea cu cel care nu are?”
În a doua parte, Sfântul Părinte s-a concentrat pe Betleem ca fiind cetatea unde David a copilărit și a fost păstor. A amintit că păstorii au fost cei care au venit la Pruncul Isus, după ce au primit anunțul îngerului. Acesta a început cu „nu vă temeți”, care „pare să fie refrenul lui Dumnezeu care îl caută pe om”. Papa a explicat: „Betleem este remediul fricii, pentru că în ciuda ‘nu’-urilor omului, acolo Dumnezeu îi spune pentru totdeauna ‘da’: pentru totdeauna va fi Dumnezeu-cu-noi. Și, pentru ca prezența Sa să nu trezească teamă, se face Prunc plăpând. Nu vă temeți: sunt cuvinte spuse nu unor sfinți, ci unor păstori, oameni simpli, care nu se remarca desigur prin maniere rafinate și pietate. Fiul lui David se naște în mijlocul unor păstori ca să ne spună că niciodată nimeni nu mai este singur; avem un Păstor care învinge fricile noastre și ne iubește pe toți, fără excepție.”
De la păstori, a mai spus Papa, trebuie să învățăm atitudinea de veghe, de vigilență. „Viața noastră poate să fie o așteptare, care și în nopțile problemelor speră în Domnul și îl dorește; atunci va primi lumina Sa. […] Domnul iubește să fie așteptat și nu poate fi așteptat în fotoliu, dormind. Într-adevăr, păstorii se mișcă […]. Nu stau pe loc precum cel care se simte ca și cum a ajuns deja la destinație și nu are nevoie de nimic. Ei merg, lasă turma nepăzită, riscă pentru Dumnezeu.” De aici invitația la drum, care „și astăzi este în urcuș: trebuie trecut de culmea egoismului, nu trebuie să alunecăm în prăpăstiile lumescului și consumismului. Vreau să ajung la Betleem, Doamne, pentru că Tu mă aștepți acolo. Și să îmi dau seama că Tu, așezat într-o iesle, ești pâinea vieții mele. Am nevoie de adierea proaspătă a iubirii Tale pentru a fi, la rândul meu, pâine frântă pentru lume.”
