Papa Francisc: Să trăim în coerență cu Botezul nostru
13.01.2019, Vatican (Catholica) - Astăzi în ritul latin a fost sărbătoarea Botezului Domnului, încheindu-se astfel perioada Crăciunului și intrându-se în timpul de peste an. Papa Francisc a vorbit credincioșilor veniți pentru rugăciunea Angelus despre subiectul sărbătorii și i-a invitat pe credincioși să își trăiască cum se cuvine Botezul. Iată alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, la sfârșitul timpului liturgic al Crăciunului, celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului. Liturgia ne cheamă să îl cunoaștem mai deplin pe Isus a cărui naștere am celebrat-o de puțin timp; și pentru aceasta Evanghelia (cf. Lc 3,15-16.21-22) ilustrează două elemente importante: raportul lui Isus cu oamenii și raportul lui Isus cu Tatăl.
În relatarea botezului, conferit de Ioan Botezătorul lui Isus în apele Iordanului, vedem înainte de toate rolul poporului. Isus este în mijlocul poporului. El nu este numai un fundal al scenei, ci este o componentă esențială a evenimentului. Înainte de a se cufunda în apă, Isus se „cufundă” în mulțime, se unește cu ea, asumând pe deplin condiția umană, împărtășind totul, în afară de păcat. În sfințenia sa divină, plină de har și de milostivire, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup tocmai pentru a lua asupra Sa și elimina păcatul lumii: pentru a lua mizeriile noastre, condiția noastră umană. De aceea și cea de astăzi este o epifanie, pentru că mergând ca să fie botezat de Ioan, în mijlocul oamenilor penitenți din poporul său, Isus manifestă logica și sensul misiunii Sale.
Unindu-se cu poporul care îi cere lui Ioan botezul de convertire, Isus îi împărtășește și dorința profundă de reînnoire interioară. Și Duhul Sfânt care coboară asupra Lui „sub chip trupesc ca un porumbel” (v. 22) este semnul că începe cu Isus o lume nouă, o „creație nouă” din care fac parte toți cei care îl primesc pe Cristos în viața lor. Și fiecăruia dintre noi, care suntem renăscuți cu Cristos la Botez, ne sunt adresate cuvintele Tatălui: „Tu ești Fiul meu cel iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea” (v. 22). Această iubire a Tatălui, pe care am primit-o noi toți în ziua Botezului nostru, este o flacără care a fost aprinsă în inima noastră și cere să fie alimentată prin rugăciune și caritate.
Al doilea element subliniat de evanghelistul Luca este că, după cufundarea în popor și în apele Iordanului, Isus se „cufundă” în rugăciune, adică în comuniunea cu Tatăl. Botezul este începutul vieții publice a lui Isus, al misiunii Sale în lume ca trimis al Tatălui pentru a manifesta bunătatea Sa și iubirea Sa față de oameni. Această misiune este împlinită în unire constantă și perfectă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Și misiunea Bisericii și aceea a fiecăruia dintre noi, pentru a fi fidelă și rodnică, este chemată „să se altoiască” pe aceea a lui Isus. Este vorba de a regenera încontinuu în rugăciune evanghelizarea și apostolatul, pentru a da o mărturie creștină clară nu după proiectele umane, ci după planul și stilul lui Dumnezeu.
Iubiți frați și surori, sărbătoarea Botezului Domnului este o ocazie propice pentru a reînnoi cu recunoștință și convingere promisiunile de la Botezul nostru, angajându-ne să trăim zilnic în coerență cu el. Este foarte important, așa cum v-am spus de mai multe ori, să cunoaștem și data Botezului nostru. Eu aș putea să întreb: „Cine dintre voi cunoaște data Botezului său?” Nu toți, cu siguranță. Dacă vreunul dintre voi nu o cunoaște, întorcându-se acasă, să îi întrebe pe părinții săi, pe bunici, pe unchi, pe nași, pe prietenii de familie… Să întrebe: „La ce dată am fost botezat, am fost botezată?” Și apoi să nu o uite: să fie o dată păstrată în inimă pentru a o sărbători în fiecare an.
Isus, care ne-a mântuit nu pentru meritele noastre ci pentru a realiza bunătatea imensă a Tatălui, să ne facă milostivi față de toți. Fecioara Maria, Mama Milostivirii, să fie călăuza noastră și modelul nostru.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă adresez vouă tuturor, dragi romani și pelerini, salutul meu cordial. Salut profesorii și elevii de la Los Santos de Maimona și de la Talavera la Real, Spania; grupurile parohiale venite din Polonia, precum și pe neocatecumenalii polonezi – ați venit să sărbătoriți ziua de naștere a lui Kiko, în mod sigur!; așa cum îi salut și pe credincioșii din Loreto și din Vallemare, provincia Rieti.
În această dimineață, conform obiceiului din această sărbătoare, am avut bucuria să botez un frumos grup de nou-născuți. Să ne rugăm pentru ei și pentru familiile lor. Și, cu această ocazie, reînnoiesc pentru toți invitația de a păstra mereu vie și actuală amintirea propriului Botez. Acolo sunt rădăcinile vieții noastre în Dumnezeu; rădăcinile vieții noastre veșnice, pe care Isus ne-a dăruit-o cu Întruparea, Pătimirea, Moartea și Învierea sa. În Botez sunt rădăcinile! Și să nu uităm niciodată data Botezului nostru.
Mâine, încheindu-se Timpul Crăciunului, vom relua cu liturgia drumul Timpului de peste an. Ca Isus după botezul Său, să ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt în tot ceea ce facem. Însă pentru aceasta trebuie să îl invocăm! Să învățăm să îl invocăm mai des, în timpul zilelor noastre, pe Duhul Sfânt, pentru a putea trăi cu iubire lucrurile obișnuite și astfel să le facem neobișnuite. Duminică frumoasă tuturor. Nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
