Carlo Acutis și autostrada spre cer – interviu cu mama sa
14.01.2019, Roma (Catholica) - Venerabilul Carlo Acutis (3 mai 1991 – 12 octombrie 2006) a fost un tânăr catolic, cunoscut pentru inițiativa sa de catalogare și prezentare a miracolelor euharistice din lumea întreagă pe un sit ce l-a creat cu doar câteva luni înainte să moară de leucemie. A fost un priceput în ale calculatoarelor, dar și un om al profundei devoțiuni față de Euharistie. Nu la mult timp după moartea sa au apărut cererile de beatificare, așa că s-a deschis procesul necesar acestei recunoașteri. La 5 iulie 2018, Papa Francisc l-a declarat venerabil, iar procesul continuă.
„Scopul nu trebuie să fie Carlo, ci Isus. Dacă exemplul său poate să fie un ajutor pentru a ajunge la Isus, așa să fie. Însă Carlo să nu devină scopul. Uneori există un pic de dezechilibru și eu încerc mereu să repun lucrurile la locul lor”. Astfel a declarat Antonia Salzano, mama lui Carlo Acutis în urmă cu câteva luni. Vieții lui Carlo și devoțiunii sale speciale față de Euharistie este dedicat și documentarul „Segni” despre miracolele euharistice prezentat în avanpremieră internațională în Filmoteca Vaticană. Redăm în continuare un interviu al agenție SIR cu mama lui Carlo, interviu tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
– Cum ați primit decizia Papei Francisc de a-l declara venerabil pe Carlo?
– A fost o surpriză frumoasă. Nu așteptam această decizie în timpi așa de rapizi. Am fost bucuroși pentru toți prietenii lui Carlo din lume, care ne scriu încontinuu. Primim emailuri din toate colțurile planetei. Decizia Papei a fost motiv de mângâiere pentru toți cei care, tineri sau educatori, fac referință la Carlo ca model de evanghelizare.
– Ce feluri de scrisori primiți?
– Multe cereri de rugăciune, atestări de haruri și de posibile minuni pe care Biserica va trebui să le examineze. Cereri de materiale pentru cateheți, colegii, școli, parohii. Sunt mulți cei care vor să vorbească despre Carlo.
– Au fost deja constatări de minuni?
– Noi primim atestări ale persoanelor care au primit haruri, cu documentații medicale. Biserica le va evalua și va stabili dacă există una care să fie potrivită pentru beatificare.
– Este greu să fiți mama lui Carlo?
– Dacă nu mă sfințesc și eu, într-un viitor fiul meu va trebui să vină să mă găsească în purgator! Fără îndoială este o responsabilitate, dar îmi face mare plăcere cât de mult bine face Carlo. Văd ajutorul concret pe care îl aduce atâtor persoane. Expoziția despre miracolele euharistice a fost găzduită în toate cele cinci continente. Primim mărturii ale persoanelor care s-au convertit sau s-au reapropiat de credință după mulți ani în Asia, în Africa, în Australia, în Statele Unite, în America Latină, în Europa. Este ceva extraordinar. Văd roadele a ceea ce a făcut, deși a trăit numai 15 ani. A lăsat mult din el.
– Cum s-a născut în Carlo această iubire specială față de Euharistie?
– A început să primească Împărtășania la 7 ani. De atunci, nu a lipsit niciodată la întâlnirea zilnică cu Liturghia și un picuț de adorație euharistică înainte sau după celebrare. Pentru el era fundamentală: dacă făceam o călătorie, preocuparea sa era să găsească o biserică aproape de hotel. Această iubire față de Euharistie, pe care el o numea „autostrada mea spre cer”, l-a făcut să fie prezent în viața parohială. Pe la vârsta de 11 ani, i s-a cerut să fie ajutor al catehetului și apoi catehet. Și-a dat seama despre cât de multe persoane nu frecventează Sacramentele și nici duminica, despre ignoranța care există în jurul anumitor teme. Deci a creat o expoziție deoarece considera că era un mijloc eficace pentru a zgudui conștiințele, pentru a trezi persoanele care trăiesc Euharistia ca rutină. Voia să zguduie sufletele și roadele au existat. Petrecea ore pentru a pregăti pancarte și scrieri, în timpul verii se dedica la aceasta în loc să iasă cu prietenii. A fost o jertfă dar l-am lăsat s-o facă, și pentru că nu scădea ca note în viața sa de elev. Ținea ca persoanele să înțeleagă importanța Euharistiei.
– Ce amintire există în familie despre Carlo?
– Frații s-au născut la patru ani după moartea sa. Aud vorbindu-se despre el, îl roagă, îl simt aproape. Sunt copii deosebit de evlavioși: se ceartă cine să recite rozariul în fiecare zi! Figura lui Carlo o trăiesc senin. Din păcate nu au putut să îl cunoască personal, dar îl au mereu cu ei.
– Ce așteptări aveți pentru procesul de beatificare?
– Carlo spunea că se fac cozi kilometrice pentru a asista la un concert sau la un meci de fotbal, dar în fața tabernacolelor este golul. Noi suntem mai norocoși decât cei care au trăit cu Isus, pentru că putem să coborâm de la etaj și să mergem în biserica mai apropiată pentru a avea Ierusalimul cu noi. Carlo ținea ca persoanele să înțeleagă acest dar imens. Dumnezeu este cu noi și acesta trebuie să fie motiv de fericire și speranță pentru toți. Chiar și atunci când trebuie să suportăm crucile, deoarece Carlo spunea că „pe Golgota vom urca toți”. Putem să ne sfințim în timpul acestui drum.
