Papa Francisc: Isus se indica pe sine ca model de învățător și conducător
03.03.2019, Vatican (Catholica) - Pentru a fi învățători eficienți ai credinței, catolicii trebuie să își dea seama de propriile lor păcate și defecte atunci când îi corectează și îi îndrumă pe alții, a spus Papa Francisc duminică, 3 martie 2019. „De atâtea ori, știm cu toții, este mai ușor sau comod a observa și a condamna defectele și păcatele altuia, fără a reuși să le vedem pe ale noastre cu tot atâta luciditate”, a spus Sfântul Părinte înainte de rugăciunea Angelus. Oamenii încearcă să își ascundă defectele lor: „Ispita este aceea de a fi indulgenți cu noi înșine și duri cu ceilalți”. Vă oferim alocuțiunea Papei după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Pagina evanghelică de astăzi prezintă parabole scurte, cu care Isus vrea să le indice discipolilor Săi drumul care trebuie parcurs pentru a trăi cu înțelepciune. Cu întrebarea: „Poate un orb să conducă un alt orb?” (Luca 6,39), El vrea să sublinieze că un conducător nu poate fi orb, ci trebuie să vadă bine, adică trebuie să aibă înțelepciunea pentru a conduce cu înțelepciune, altminteri riscă să provoace daune persoanelor care se încred în el. Astfel Isus atrage atenția celor care au responsabilități educative sau de comandă: păstorii de suflete, autoritățile publice, legislatorii, învățătorii, părinții, îndemnându-i să fie conștienți de rolul lor delicat și să discearnă mereu drumul corect pe care să conducă persoanele.
Isus împrumută o expresie sapiențială pentru a se indica pe sine însuși ca model de învățător și conducător care trebuie urmat: „Discipolul nu este superior învățătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învățătorul său” (v. 40). Este o invitație la a urma exemplul Său și învățătura Sa pentru a fi conducători siguri și înțelepți. Și această învățătură este cuprinsă mai ales în predica de pe câmpie, pe care de trei duminici liturgia ne-o propune în Evanghelie, indicând atitudinea blândeții și a milostivirii pentru a fi persoane sincere, umile și drepte. În textul de astăzi găsim o altă frază semnificativă, aceea care îndeamnă să nu fim îngâmfați și ipocriți. Spune așa: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?” (v. 41). De atâtea ori, știm cu toții, este mai ușor sau comod a observa și a condamna defectele și păcatele altuia, fără a reuși să le vedem pe ale noastre cu tot atâta luciditate.
Noi ascundem mereu defectele noastre, le ascundem chiar de noi înșine; în schimb, este ușor a vedea defectele altuia. Ispita este aceea de a fi indulgenți cu noi înșine – mână largă cu noi înșine – și duri cu ceilalți. Este mereu util să îl ajutăm pe aproapele cu sfaturi înțelepte, dar în timp ce observăm și corectăm defectele aproapelui nostru trebuie să fim conștienți și noi că avem defecte. Dacă eu cred că nu am defecte, nu pot să îi condamn sau să îi corectez pe ceilalți. Toți avem defecte: toți. Trebuie să fim conștienți de aceasta și, înainte de a-i condamna pe ceilalți, trebuie să ne privim pe noi înșine înăuntru. Astfel putem să acționăm în mod credibil, cu umilință, mărturisind caritatea.
Cum putem înțelege dacă ochiul nostru este liber sau dacă este împiedicat de o bârnă? Tot Isus ne spune: „Nu este niciun pom bun care să facă fructe rele și, iarăși, niciun pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaște după fructele proprii” (vv. 43-44). Fructele sunt acțiunile, dar și cuvintele. Și din cuvinte se cunoaște calitatea pomului. De fapt, cine este bun scoate din inima sa și din gura sa binele și cine este rău scoate răul, practicând exercițiul cel mai vătămător între noi, care este murmurarea, bârfa, a vorbi de rău despre alții. Aceasta distruge; distruge familia, distruge școala, distruge locul de muncă, distruge cartierul. De la limbă încep războaiele. Să ne gândim puțin, noi, la această învățătură a lui Isus și să ne punem întrebarea: eu vorbesc rău despre alții? Încerc mereu să îi murdăresc pe alții? Pentru mine este mai ușor să văd defectele altuia decât pe ale mele? Și să încercăm să ne corectăm măcar puțin: ne va face bine tuturor. Să invocăm susținerea și mijlocirea Mariei pentru a-l urma pe Domnul pe acest drum.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă salut pe voi toți, care proveniți din Roma, din Italia și din diferite țări, îndeosebi pelerinii din Varșovia, Madrid, Ibiza și Formentera. Salut comunitatea din Seminarul mic din Dieceza de Otranto, aflată în pelerinaj la Roma cu părinții. Astăzi sunt prezente atâtea parohii italiene, atâția tineri de la Mir și atâția elevi din școli. Nu îmi este posibil să numesc fiecare grup, dar vă mulțumesc tuturor pentru prezența voastră și vă încurajez să mergeți cu bucurie, cu generozitate, mărturisind pretutindeni bunătatea și milostivirea Domnului. Și urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
