Interviu cu PS Aurel Percă despre Papa Francisc
05.04.2019, Iași (Catholica) - La 11 ianuarie a sosit vestea oficială că Papa Francisc va face o călătorie apostolică în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019. Pe parcursul celor trei zile, Sanctitatea Sa va vizita orașele București, Iași și Blaj, precum și sanctuarul marian de la Șumuleu Ciuc. Pentru a contura personalitatea oaspetelui care ne vizitează, PS Aurel Percă, în calitate de coordonator general al evenimentului de la Iași, a avut bunăvoința de a răspunde la câteva întrebări.
– Cine este Papa Francisc? Conturați, vă rog, o scurtă biografie a Papei.
– Nu aș vrea să mă lungesc cu o biografie „clasică”. Vreau să amintesc doar că, la aproape o lună după retragerea Papei Benedict al XVI-lea, la conducerea Bisericii Catolice venea, la 13 martie 2013, Arhiepiscopul de Buenos Aires, Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, descendent al unei familii de italieni, care își va lua numele de Francisc, fixându-și ca ideal pe Sfântul Francisc din Assisi. La data alegerii ca Papă avea 76 de ani (s-a născut la 17 decembrie 1936). Este al 266-lea cap al Bisericii Catolice. Alegerea sa a venit ca o „surpriză” și a fost primită cu tot atâta surpriză de către credincioșii adunați în Piața San Pietro. Din start, Pontiful argentinian a marcat trei noutăți fără precedent: primul Papă cu numele Francisc, primul Papă din America Latină și primul Papă din ordinul iezuit.
– Care credeți că sunt liniile pastorale ale Sfântului Părinte?
– „Duioșie” și „milostivire” sunt două cuvinte foarte importante pentru Papa Francisc. „Milostivire” este cuvântul pe care l-a folosit în primul său Angelus, iar cuvântul „duioșie” l-a folosit la Sfânta Liturghie a începutului său de pontificat. Papa Francisc experimentează milostivirea lui Dumnezeu, experimentează duioșia lui Dumnezeu, care se apropie de noi având căldura unui tată și a unei mame – pentru că ei au această privire duioasă, sufletul lor este așa de simplu și sunt capabili să practice milostivirea, care este iertare, companie, ajutor. Cred că aceste cuvinte au marcat nenumărate mesaje și acțiuni ale Papei Francisc. Cât timp a fost Arhiepiscop la Buenos Aires, încerca mereu să aplaneze tensiunile, fără a merge vreodată la extreme, pentru că experiența sa este aceea că Dumnezeu ne însoțește, ne urmează, ne susține, ne cunoaște și așteaptă mereu un răspuns, o schimbare, o atitudine nouă.
– Ce apreciați cel mai mult la acest Papă?
– Simplitatea, caracterul profund uman și apropierea de oameni, mai ales de cei marginalizați. Apoi, discursul său direct, fără menajamente, adresat fiecărei categorii de persoane, asemenea unui părinte care vrea binele copiilor săi, chiar și atunci când este direct în vorbire și spune lucrurilor pe nume. Papa Francisc știe să asculte pe toți, este sensibil la problemele oamenilor.
– De ce credeți că au fost alese pentru vizita în România localitățile București, Iași, Șumuleu Ciuc și Blaj?
– Prin alegerea acestor localități, Papa a voit să fie prezent simbolic în întreaga Românie, și ca provincii istorice, și ca realități etnice. Țara noastră e lungă, lată, mare, frumoasă, dar era greu pentru Sfântul Părinte să fie prezent peste tot, într-un timp relativ scurt și cu mijloacele obișnuite. De aceea, s-a restrâns numărul localităților și al provinciilor istorice mai mult ca un simbol al prezenței sale peste tot în România.
– Sunt cuvinte memorabile ale Papei pe care le păstrați în inimă?
– Da, sunt foarte multe și îmi este greu să fac o enumerare ordonată. Îmi amintesc de primele cuvinte rostite de noul Papă la 13 martie 2013: „Aș vrea să rostesc o binecuvântare. Dar vă rog mai întâi să îmi permiteți o favoare. Rugați-vă lui Dumnezeu pentru mine”, aceste cuvinte din urmă devenind un laitmotiv care încheie aproape fiecare discurs al său. Apoi, revine des pe buzele sale opțiunea pentru cei săraci, exprimată într-o frumoasă exclamație: „Ah, cât aș dori o Biserică săracă și pentru săraci!” Mai pot aminti și de cuvintele „milostivire”, „periferii”, „săraci”, „ieșire”, care sunt cuvintele-cheie ale unui pontificat care, într-o epocă de schimbări rapide, stă sub semnul comuniunii și al reînnoirii Bisericii.
– L-ați întâlnit de mai multe ori pe Papa Francisc. Ce v-a spus? Ce impresie v-a lăsat?
– Nu l-am întâlnit de multe ori, dar în acele câteva ocazii în care am putut să fiu aproape de el mi-a dat impresia unui om care vorbește „de la inimă la inimă”, care este atent la cel pe care îl are înaintea sa, este foarte uman, foarte apropiat de oameni, nu-ți dă niciodată impresia că „vorbește de sus”, ci te ascultă cu atenție. Foarte mult m-a impresionat și modestia. În fața oricărei întâmplări și-a păstrat această atitudine umilă și ca păstor universal al Bisericii. Mă impresionează mult că este o persoană cu un „profil” atât de umil, dar cu o profunzime spirituală foarte puternică, foarte mare.
– De ce s-a ales pentru vizita în România motoul „Să mergem împreună”?
– Poporul lui Dumnezeu din România (cu multe confesiuni religioase) își duce existența sub ocrotirea Maicii Domnului. România este numită adesea „Grădina Maicii Domnului”, expresie dragă tuturor credincioșilor, folosită și de Sfântul Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei sale din 1999. Vizita Papei Francisc preia această amprentă tipic mariană, invitând la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, așa cum indică și motoul Să mergem împreună! Urmașul Sfântului Petru vine în România pentru a invita la unitate, pentru a întări în credință. Într-un context confesional divizat, apelul la unitate primește o importantă dimensiune ecumenică. Iar culorile utilizate în logo fac trimitere la culorile drapelului național: roșu, galben și albastru.
– Ce așteptări aveți de la această vizită?
– Vizita Papei Francisc în România este înainte de toate o mare binecuvântare: el este urmașul lui Petru la cârma Bisericii, care vine să ne întărească în credință, așa cum odinioară apostolul Petru a fost trimis de Cristos să îi întărească pe frații săi în credință. România este o „Grădină a Maicii Domnului” cu multe realități complexe, de aceea dorim cu toții ca succesorul lui Petru să vină în România pentru a invita la unitate, pentru că, într-un context confesional divizat, apelul la unitate primește o importantă dimensiune ecumenică. Așteptăm cu toții o vizită rodnică și aducătoare de un impuls nou pentru viața de credință și de angajare în trăirea autentică a evangheliei. (a consemnat pr. Cornel Cadar pentru Ercis.ro)
