Pr. Tito Paolo Zecca: Sfânta Gemma Galgani – Mistica Pătimirii lui Isus
10.04.2019, București (Catholica) - La Editura Pauline a apărut cartea „Sfânta Gemma Galgani – Mistica Pătimirii lui Isus”, scrisă de preotul pasionist Tito Paolo Zecca, un studios al acestei sfinte și al experiențelor sale mistice. Cartea a apărut în colecția „Maeștrii spiritului”, în format 13x20cm, având 208 pagini, și poate fi procurată de la Librăria Pauline (libraria.pauline.ro), precum și de la alte librării catolice din țară la prețul de 22 de lei.
Gemma (1878-1903) s-a născut la Lucca – Italia. Este o tânără adânc încercată în trup și suflet. Ajunge să fie marginalizată din punct de vedere social din cauza falimentului economic al familiei odinioară înstărite și este lipsită de afecțiunea rudelor celor mai apropiate în urma unui șir impresionant de decese în familie. Ea însăși va suporta boli dureroase ce o vor ține la pat un timp îndelungat. Din copilărie se simte chemată să se consacre Domnului. Din păcate, această dorință nu va deveni niciodată realitate. Gemma va rămâne laică consacrată cu voturi private, dar fără nici o legătură juridică cu o formă de viață religioasă recunoscută canonic.
Isus, în viața ei scurtă, a binecuvântat-o cu experiențe mistice unice și impresionante, până când a devenit o icoană vie a pătimirilor lui. Gemma nu este sfântă deoarece a primit stigmatele; ci a avut stigmatele deoarece era foarte înaintată pe calea sfințeniei. Tânăra a fost ajutată de îndrumătorii ei spirituali ca să se integreze cât mai ferm în marea misiune a Bisericii: salvarea sufletelor și mântuirea „bieților păcătoși”. Isus, Fecioara Maria, îngerul păzitor, sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, sfânta Margareta Maria îi cereau Gemmei să se sacrifice pentru frații pierduți și aflați departe de har. Isus i-a spus de nenumărate ori: „Trebuie să trăiești numai pentru păcătoși!” Consacrată Iubirii răstignite, Gemma, în calitate de mireasă fidelă, a împărtășit întru totul misiunea de mântuire a Mirelui ei răstignit. Isus însuși i-a trasat drumul pe care avea să-l parcurgă, el fiind adevăratul maestru spiritual al tinerei mistice.
Gemma moare în 1903, la vârsta de 25 de ani. La 14 mai 1933, Papa Pius al XI-lea o declară fericită, iar la 2 mai 1940 este declarată sfântă de Papa Pius al XII-lea care o numea „steaua pontificatului său”. Papa Paul al VI-lea va spune că Gemma a fost „fiica patimilor și a învierii, fiica preaiubită a Bisericii pe care a iubit-o cu atâta ardoare”.
