IPS Ioan Robu: O Biserică ce zboară cu două aripi
29.05.2019, București (Catholica) - Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit de București și președinte al Conferinței Episcopale Române, a publicat în ultima ediție a publicației vaticane L’Osservatore Romano un articol despre apropiata vizită a Papei Francisc în România. Articolul a fost tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro, de unde îl preluăm integral în continuare.
„Bine ați venit, Sfinte Părinte, în țara noastră românească, țară de har și de păcat, țară de milostivire, de recăderi, țară ca oricare alta, dar pentru noi țară sfântă.” Cu aceste cuvinte, venite din inimă, l-am primit în 1999 pe Papa Ioan Paul al II-lea la București. La douăzeci de ani de la acea vizită istorică, aș spune aceleași cuvinte Papei Francisc care vine în România la 31 mai. Catolicii din București și din toată țara – laici, preoți și consacrați – și toate persoanele de bunăvoință îl primesc cu mare bucurie și afect pe succesorul lui Petru, care vine ca pelerin al iubirii paterne și martor al milostivirii lui Dumnezeu.
Vizita Papei în România este un mare dar pentru noi toți și mai ales pentru comunitatea catolică, așa de mică față de majoritatea ortodoxă a populației, o comunitate variată în rituri și etnii, răspândită nu numai pe tot teritoriul țării ci și în diferite părți ale lumii, mai ales în Europa, unde atâția catolici români au emigrat în ultimii ani. O comunitate care încă resimte efectele persecuției îndurate în timpul dictaturii comuniste și care știe să prețuiască mărturia de credință pe care, în acea perioadă, Episcopi, preoți, călugări și laici au dat-o, unii chiar până la martiriu.
În cele trei zile ale călătoriei sale apostolice, Papa Francisc va fi la București, la 31 mai, unde va întâlni autoritățile civile și pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și seara va prezida Sfânta Liturghie în Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif”. Apoi, în dimineața zilei de sâmbătă, 1 iunie, va celebra Sfânta Liturghie la Sanctuarul marian din Șumuleu Ciuc, împreună cu catolicii români de etnie maghiară, iar după-amiază va întâlni la Iași tinerii și familiile. Duminică, 2 iunie, Sfântul Părinte va prezida la Blaj Sfânta Liturghie cu beatificarea a șapte Episcopi greco-catolici, martiri ai regimului totalitar comunist. Sunt trei zile care cu siguranță vor rămâne nu numai în amintire ci mai ales în inima tuturor.
În acest context, complex, variat și care nu este ușor, Papa Francisc ne invită să „mergem împreună”, așa cum exprimă motoul vizitei. O invitație care ne-a provocat imediat la reflecție, să încercăm să descoperim ceea ce ne împiedică sau ne frânează în a merge împreună ca Biserică, creștini, societate. Acest a merge împreună cere angajare, răbdare, înțelegere, dorință sinceră de a merge spre celălalt, de a ieși din egoismul personal sau colectiv și a intra în dinamica lui „noi”. Sunt sigur că Sfântul Părinte, cu prezența sa și cuvântul său, ne va încuraja să continuăm cu zel reînnoit și cu bucurie pe drumul comuniunii și al mărturiei comune a lui Cristos, Domnul nostru.
Vizita pe care Papa Francisc o va face la Patriarhul Daniel, al Bisericii Ortodoxe Române, este în sintonie cu motoul vizitei: „Să mergem împreună”. Sfântul Părinte dorește, astfel, să îi îndemne pe creștini și poporul român să se deschidă la un dialog adevărat, rodnic și să lucreze toți uniți pentru binele comun. De fapt, în viața zilnică, relațiile dintre credincioșii catolici și cei ortodocși sunt foarte bune, senine. În Arhidieceza mea, de București, sunt atâtea familii mixte, cu un soț catolic și unul ortodox. Se trăiește și se lucrează împreună în armonie. Însă ne îndurerează faptul că, la nivel eclezial, nu putem să ne mai rugăm împreună, nu putem să îl numim împreună pe Dumnezeu „Tatăl nostru”.
România are circa 22 de milioane de locuitori, din care 86% sunt ortodocși și 6% catolici, de rit latin și bizantin. Aș spune că suntem o Biserică ce zboară cu două aripi: comunitatea romano-catolică (de rit latin), cu circa un milion de credincioși care aparțin la diferite origini lingvistice (în prevalență români, maghiari, germani), cu sediu mitropolitan la București; și comunitatea greco-catolică (de rit bizantin român), cu circa 200.000 de credincioși, cu sediu mitropolitan la Blaj, în Transilvania. Cele două Biserici sunt organizate fiecare în șase Dieceze și Eparhii, reunite într-o singură Conferință Episcopală.
După ce a recucerit în 1990 libertatea de cult, Biserica a putut să se angajeze din nou în viața socială a României, prin centre de asistență socială, școli, case de îngrijire, programe de sprijinire a persoanelor nevoiașe, activități de promovare umană, inițiative editoriale. Biserica Catolică a oferit, de-a lungul istoriei, o contribuție importantă la dezvoltarea României, mai ales prin angajarea în domeniul cultural, social și al educației. Și încearcă și astăzi să fie un actor important în societate.
Beatificarea celor șapte Episcopi greco-catolici martiri, pe care Papa Francisc o va celebra la Blaj, este un semn nu numai pentru întreaga Biserică Catolică română, ci și pentru societate. Așa cum spunea Episcopul greco-catolic de București, PS Mihai Frățilă, „jertfa Episcopilor martiri a fost jertfa României demne, o demnitate care trebuie să fie recunoscută”. Și exemplul lor de viață trăită cu demnitate și verticalitate este valabil și astăzi. Amintirea acestor martiri este deosebit de vie în noi toți și mărturia lor limpede ne susține pe drumul de credință, ne încurajează să perseverăm și să rămânem fideli lui Cristos. În plus, beatificarea lor ne pune în comuniune cu ceilalți fericiți români, martiri ai credinței în timpul comunismului, și cu toți cei care, în multe țări, au pătimit sub regimurile totalitare.
Celebrând personal ritul de beatificare, Sfântul Părinte șterge cu mâna sa lacrimile Bisericii Greco-Catolice din România și arată marele său afect patern față de fiii săi din acest pământ românesc. Ridicându-i la cinstea altarelor el îi pune, într-un anumit sens, ca o candelă la fereastra lumii, pentru ca exemplul lor de credință față de Cristos și față de Biserică să lumineze și să încurajeze pe toți.
Îl așteptăm pe Pontif cu brațele deschise și cu inimi pline de bucurie și suntem foarte fericiți să îl primim în țara noastră. Papa Francisc se bucură de mare stimă în țara noastră, și nu numai din partea catolicilor, ci și din partea foarte multor ortodocși. Primirea rezervată Sfântului Părinte de autoritățile civile este dovada simpatiei comune, generale față de succesorul lui Petru, precum și o dovadă a determinării statului de a continua relațiile bune, începute în urmă cu aproape 100 de ani, cu Sfântul Scaun.
În numele tuturor catolicilor din România și al tuturor românilor de bunăvoință îi spun de pe acum Papei Francisc: „Bine ați venit, Sfinte Părinte, în România! Bine ați venit în țara noastră românească, țară ca oricare alta, dar pentru noi țară sfântă.”
