Papa Francisc: Biserica Catolică dorește să fie un semn de armonie pentru România
31.05.2019, București (Catholica) - „Mă bucur să mă aflu în frumoasa dumneavoastră țară, la 20 de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea, în momentul în care România – pentru prima dată de când face parte din Uniunea Europeană – deține în acest semestru președinția Consiliului European”, a spus Papa Francisc vineri, 31 mai 2019. Ajungând la ora 11.30 pe Aeroportul Internațional Henri Coandă – Otopeni, București, a fost întâmpinat de președintele României, Klaus Iohannis, alături de alte oficialități de stat și religioase, și a fost condus la Palatul Cotroceni. După ceremonia oficială de bun venit, care a avut loc la intrarea în complexul Palatului Prezidențial Cotroceni, Papa i-a făcut o vizită de curtoazie președintelui României și s-a întâlnit apoi cu prim-ministrul României, Viorica Dăncilă.
În cadrul întâlnirii care a urmat, de la ora 13, cu autoritățile, cu societatea civilă și cu corpul diplomatic în Palatul Cotroceni, Sfântul Părinte a ținut un discurs, în care a propus o reflecție asupra celor 30 de ani „de când România s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă și religioasă și o izola de celelalte țări europene și care, pe lângă aceasta, dusese la stagnarea economiei și la epuizarea forțelor sale creatoare”. De la căderea comunismului, România a făcut mulți pași în direcția construirii unui proiect democratic. „Voința de a progresa în diferitele sectoare ale vieții civile, sociale și științifice, a descătușat energiile și inventivitatea, a eliberat forțele creatoare, până atunci ținute captive, și a dat un nou avânt multor inițiative, propulsând țara spre secolul al XXI-lea”.
Pontiful a făcut însă referire și la obstacolele inevitabile și la consecințele care nu sunt întotdeauna ușor de rezolvat, ale transformărilor generate de deschiderea spre o nouă eră, în primul rând „fenomenul emigrației care a determinat milioane de oameni să își lase casa și patria pentru a căuta noi oportunități de lucru și de viață demnă. Mă gândesc la depopularea atâtor sate care, în câțiva ani, s-au văzut părăsite de o mare parte a locuitorilor lor; mă gândesc la consecințele pe care toate aceste fenomene le pot avea asupra calității vieții în acele locuri și la secătuirea celor mai bogate rădăcini culturale și spirituale ale poporului vostru, cele care v-au susținut în momentele mai urâte, în adversități.”
A recunoscut contribuția pe care românii, „prin cultura lor, prin patrimoniul de valori și prin munca lor”, și-o aduc la îmbogățirea țărilor în care au emigrat, în timp ce „prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie”. „A ne gândi la frații și surorile care sunt în străinătate este un act de patriotism, este un act de fraternitate, este un act de dreptate. Continuați să faceți aceasta”. Papa ne-a îndemnat să mergem cu toții împreună, în unitate. „A merge împreună, ca mod de construire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din propriile năzuințe sau din interesul personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre țeluri comune. Aceasta este noblețea de bază.”
„În felul acesta, se poate construi o societate care să îi includă pe toți, în care fiecare, punându-și la dispoziție propriile talente și competențe, printr-o educație de calitate și prin muncă creativă, participativă și solidară, să devină protagonist al binelui comun; o societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați indezirabili, ‘obstacole’ care ar împiedica ‘mașina’ să meargă, ci cetățeni și frați care trebuie complet integrați în viața civilă; ba mai mult, să fie percepuți drept cea mai sigură dovadă că modelul de societate care se construiește este cel bun. De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult își dovedește gradul de civilizație.”
„Odată cu condițiile materiale”, a mai atras atenția Sfântul Părinte, „este necesar să se dezvolte frumos și sufletul poporului vostru; pentru că popoarele au un suflet, au un mod de a înțelege realitatea, de a trăi realitatea. A reveni mereu la sufletul propriului popor: aceasta face ca un popor să meargă înainte. În acest sens, Bisericile creștine se pot ajuta la recuperarea și alimentarea inimii vii din care să izvorască o acțiune politică și socială întemeiată pe demnitatea persoanei și angajată cu loialitate și cu generozitate în realizarea binelui comun al societății”.
Biserica Catolică „vrea să contribuie la dezvoltarea societății, să fie un semn de armonie, speranță și unitate și să se pună în slujba demnității umane și a binelui comun. Are intenția de a colabora cu autoritățile și cu celelalte Biserici, cu toți bărbații și femeile de bunăvoință, pentru a merge împreună și pentru a-și oferi talanții în slujba întregii comunități. Biserica Catolică nu este străină, ci pe deplin părtașă la spiritul național, după cum o arată și participarea credincioșilor săi la viața națiunii, la crearea și dezvoltarea structurilor de educație integrală și la formele de asistență specifice unui stat modern. De aceea, ea dorește să contribuie la edificarea societății și a vieții civile și spirituale în acest pământ frumos al României.”
