Amazonia, viri probati și slujirea femeilor în documentul de lucru
18.06.2019, Vatican (Catholica) - Angajarea alături de popoarele indigene și apărarea drepturilor lor umane, contrastarea exploatării ambientale din partea puterilor economice externe, însă fără a îmbrățișa „conservatorismul ecologic”, așadar necesitatea unei „convertiri ecologice” pentru Biserică, dar și „convertirea sa pastorală”, este schițată de Instrumentum laboris de la următoarea adunare sinodală despre Amazonia (6-27 octombrie 2019), publicat luni, 17 iunie, de Vatican, un text cu 146 de paragrafe care promovează „o Biserică «în ieșire», care lasă în urma ei o tradiție colonială monoculturală, clericală și imperativă”, capabilă să „se dezvețe, să învețe și să reînvețe”, și, conștientă că a fost în trecut complice a colonialismului, deschisă astăzi la unele sugestii concrete indicate de documentul de lucru asupra căruia se vor confrunta părinții sinodali: asumarea de rituri, simboluri și stiluri de celebrare ale culturilor indigene „în ritualul liturgic și sacramental”, promovarea de „vocații autohtone”, necesitatea de „a depăși rigiditatea unei discipline” sacramentale „care exclude și înstrăinează”, oportunitatea de a schimba „criteriile de selecționare și pregătire a slujitorilor autorizați” să celebreze Euharistia, „posibilitatea de hirotonire sacerdotală a bătrânilor, de preferință indigeni” (viri probati) pentru a asigura accesibilitatea sa în „zonele mai îndepărtate ale regiunii”, precum și identificarea „tipului de slujire oficială care poate să fie conferită femeilor”. Pornind de la săraci și de la îngrijirea creației, se citește, „se deschid noi drumuri pentru Biserica locală care se lărgesc la Biserica universală”.
Documentul de lucru, intitulat „Amazonia: noi drumuri pentru Biserică și pentru o ecologie integrală” (Libreria Editrice Vaticana) și publicat în spaniolă ca limbă originală, propune un „proces de convertire ecologică și pastorală pentru a ne lăsa interogați cu seriozitate de periferiile geografice și existențiale” și sprijină „ascultarea popoarelor și a ținutului din partea unei Biserici chemate să fie tot mai sinodale”. Instrumentum laboris al acestui Sinod extraordinar anunțat de Papa la 15 octombrie 2017 și inaugurat cu vizita sa la Puerto Maldonado în ianuarie 2018, se inserează în actualul pontificat pentru că, urmând propunerea Rețelei Ecleziale Panamazoniene (REPAM), „este structurat pe baza a trei convertiri la care ne invită Papa Francisc: convertirea pastorală la care ne cheamă prin exortația apostolică Evangelii gaudium (a vedea – a asculta); convertirea ecologică prin enciclica Laudato si’ care orientează drumul (a evalua – a acționa); și convertirea la sinodalitatea eclezială prin constituția apostolică Episcopalis communio care structurează drumul parcurs împreună (a evalua – a acționa)”.
În prima parte dedicată „glasului Amazoniei”, documentul de lucru subliniază că „viața în Amazonia este amenințată de distrugere și de exploatarea ambientală, de încălcarea sistematică a drepturilor umane fundamentale ale populației amazoniene”; explică faptul că teritoriul său „a devenit un spațiu de ciocniri și de exterminare de popoare, culturi și generații”, relevând că „atât cosmoviziunile amazoniene cât și cea creștină sunt în criză din cauza impunerii mercantilismului, a secularizării, a culturii rebutului și a idolatriei banului”. Textul amintește că, după Conciliul Vatican II și reuniunile episcopatului latinoamerican, îndeosebi la Medelin în 1968, „Biserica continuă să încerce să incultureze Vestea Bună în fața provocărilor teritoriului și ale popoarelor sale într-un dialog intercultural”; urează, lărgind privirea dincolo de Amazonia, ca „această învățare, dialog și coresponsabilitate să poată fi extinse și la toate colțurile planetei care aspiră la plinătatea integrală a vieții în toate sensurile” și dorește ca „acel kairós al Amazoniei, ca timp al lui Dumnezeu, să convoace și să provoace, să fie un timp de har și eliberare, de amintire și de convertire, de provocări și de speranță”; și afirmă că „marile probleme ale omenirii care se evidențiază în Amazonia nu vor găsi soluții prin violență sau impunere, ci prin dialog și comunicare”, subliniind îndeosebi că „Papa Francisc a cerut «cu umilință iertare, nu numai pentru ofensele propriei Biserici, ci pentru delictele împotriva populațiilor indigene în timpul așa-numitei cuceriri a Americii»” și că „în acest trecut Biserica a fost uneori complice a colonizatorilor și asta a sufocat glasul profetic al Evangheliei”.
Partea a doua a documentului, dedicată „ecologiei integrale”, trece în revistă o serie de probleme și, sub formă de „sugestii”, indică respectiva angajare pe care Biserica o poate pune în practică, amintind că situația actuală „cere cu urgență o convertire ecologice integrală”. Problemele indicate sunt distrugerea extractivă, popoarele indigene în izolare voluntară, migrația, urbanizarea, problemele înfruntate de familie și de comunitate, corupția, necesitatea unei sănătăți integrale, a unei educații integrale și a unei convertiri integrale: „Procesul de convertire la care este chemată Biserica implică dezvățarea, învățarea și reînvățarea”, se citește în document, care propune „o Biserică instituție de slujire non-autoreferențială, coresponsabilă în îngrijirea casei comune și în apărarea drepturilor popoarelor”.
Instrumentum laboris intră în sfârșit în miezul implicațiilor pentru Biserică, în a treia parte, dedicată „provocărilor și speranțelor” pentru o „Biserică ce are față amazoniană și misionară”, pentru că, se citește, „fața amazoniană a Bisericii își are exprimarea în pluralitatea popoarelor, culturilor și ecosistemelor sale. Această diversitate cere o opțiune pentru o Biserică în ieșire și misionară, întrupată în toate activitățile, exprimările și limbajele sale”, se citește în documentul de lucru, care subliniază cum „fața amazoniană este aceea a unei Biserici cu o opțiune clară pentru (și cu) săracii și pentru îngrijirea creației. Pornind de la săraci și de la atitudinea de îngrijire a bunurilor lui Dumnezeu, se deschid noi drumuri pentru Biserica locală care se lărgesc la Biserica universală”.
O Biserică ce are față amazoniană „lasă în urma ei o tradiție colonială monoculturală, clericală și imperativă și știe să discearnă și să asume fără temeri diferitele expresii culturale ale popoarelor”, afirmă Instrumentum laboris, având conștiința că „a da formă unei Biserici cu față amazoniană are o dimensiune eclezială, socială, ecologică și pastorală, adesea conflictuală. De fapt, organizarea politică și juridică n-a ținut cont mereu de fața culturală a dreptății popoarelor și a instituțiilor lor. Biserica nu este străină de această tensiune. Uneori există tendința de a impune o cultură străină de Amazonia care ne împiedică să înțelegem popoarele sale și să apreciem cosmoviziunile lor.”
Documentul de lucru pleacă de la conștiința că, deși „de secole Biserica încearcă să împărtășească Evanghelia cu popoarele amazoniene, dintre care mulți sunt membri ai comunității ecleziale” și „misionarii și misionarele au o istorie de relație profundă cu această regiune”, însă, „încă există o rană deschisă datorită abuzurilor din trecut. Pe bună dreptate, în 1912, Papa Pius al X-lea a recunoscut cruzimea cu care indigenii au fost tratați, în enciclica Lacrimabili statu indorum. Episcopatul latinoamerican la Puebla a acceptat existența «unui uriaș proces de denominațiuni» plin de «contradicții și sfâșieri». La Aparecida, Episcopii au cerut «să se decolonizeze mințile». La Întâlnirea cu popoarele din Amazonia la Puerto Maldonado, Papa Francisc a amintit cuvintele Sfântul Turibiu de Mogrovejo: «nu numai în timpurile trecute au fost făcute acestor săraci atâtea ofense și violențe cu atâtea excese, ci… și astăzi mulți continuă să facă aceleași lucruri». Deoarece încă persistă o mentalitate colonială și patriarhală, este necesar să se aprofundeze un proces de convertire și reconciliere.”
Pornind de la această conștiință, Instrumentum laboris schițează o „liturgie inculturată”: „Necesitatea unui proces de discernământ cu privire la riturile, simbolurile și stilurile de celebrare ale culturilor indigene în contact cu natura – se citește – trebuie să fie asumate în ritualul liturgic și sacramental. Este necesar să fim atenți să preluăm adevărata semnificație a simbolului care transcende ceea ce este pur estetic și folcloric, îndeosebi în inițierea creștină și în căsătorie. Se sugerează ca toate celebrările să fie de tip festiv cu propria muzică și propriul dans, în limbile și în veșmintele autohtone, în comuniune cu natura și cu comunitatea. O liturgie care să răspundă propriei culturi pentru ca să fie izvor și culme a vieții lor creștine și legată de luptele, suferințele și bucuriile lor.” Sacramentele „trebuie să fie izvor de viață și remediu accesibil pentru toți, în special pentru cei săraci. Trebuie depășită rigiditatea unei discipline care exclude și înstrăinează, printr-o sensibilitate pastorală care însoțește și integrează.”
Cât privește comunitățile cărora le este greu să celebreze frecvent Euharistia datorită lipsei de preoți”, documentul, citând Ecclesia de Eucharistia a Papei Ioan Paul al II-lea, afirmă că „în loc de a lăsa comunitățile fără Euharistie, să se schimbe criteriile de selecție și pregătire a slujitorilor autorizați să o celebreze”. De asemenea în vederea unei „descentralizări salutare” a Bisericii, „comunitățile cer ca să adapteze Conferințele Episcopale ritul euharistic la culturile lor”.
Cât privește specificul slujirilor, Instrumentum laboris subliniază că trebuie „promovate vocații autohtone de bărbați și femei ca răspuns la nevoile unei atenții pastorale sacramentale; contribuția lor decisivă se află în impulsul la o evanghelizare autentică din punct de vedere indigen, conform uzanțelor și obiceiurilor lor. Este vorba despre indigeni care predică indigenilor cu o profundă cunoaștere a culturii lor și a limbii lor, capabili să comunice mesajul Evangheliei cu forța și eficacitatea celui care are bagajul lor cultural. Este necesar să se treacă de la o „Biserică ce vizitează” la o „Biserică ce rămâne”, însoțește și este prezentă prin slujitori care provin chiar din rândul locuitorilor lor. Afirmând că celibatul este un dar pentru Biserică, se cere ca, pentru zonele mai îndepărtate ale regiunii, să se studieze posibilitatea de hirotonire sacerdotală a bătrânilor, de preferință indigeni, respectați și acceptați de comunitatea lor, deși pot să aibă deja o familie constituită și stabilă, cu scopul de a asigura sacramentele care însoțesc și susțin viața creștină. A identifica tipul de slujire oficială care poate să fie conferită femeilor, ținând cont de rolul central pe care ele îl desfășoară astăzi în Biserica amazoniană”.
Documentul propune și „să se garanteze femeilor conducerea lor, precum și spații mai largi și relevante în domeniul formării: teologie, cateheză, liturgie și școli de credință și de politică”. Instrumentum laboris se încheie cu o serie de alte recomandări, de necesitatea de a evangheliza în orașe, unde se înregistrează „creșterea rapidă a recentelor Biserici evanghelice de origine penticostală, mai ales în periferii” la necesitatea dialogului ecumenic, fără a uita că „unele grupuri apără o teologie a prosperității și a bunăstării pe baza propriei lecturi a Bibliei. Există tendințe fataliste care încearcă să tulbure persoanele și, cu o viziune negativă despre lume, oferă o punte pentru o mântuire sigură. Unii prin intermediul fricii și alții prin căutarea succesului, au un impact negativ asupra grupurilor amazoniene”; de la importanța rețelelor de radio ecleziale, care „sunt și spații pentru a informa despre ceea ce se întâmplă în Amazonia, mai ales cât privește consecințele unui stil de viață care distruge și pe care mass-media care sunt în mâinile marile corporații le ascund”, la importanța de a fi alături de cel care își riscă propria viață pentru a apăra populațiile indigene și ambientul.
„Numărul de martiri din Amazonia este alarmant”, se citește. „Biserica nu poate să rămână indiferentă la asta; dimpotrivă, trebuie susținută protejarea apărătorilor drepturilor umane și amintiți martirii săi, între care femei lider ca sora Dorothy Stang.” (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
